De la vedetele de prim rang, care joaca in superproductii cinematografice, si pana la anonimii din productiile de serie B, care se straduiesc sa atinga celebritatea, oricine de la Hollywood stie ca pentru a reusi in „cetatea filmului” e nevoie de multa munca, de probe, interviuri, auditii si respingeri, care ar putea descuraja pe oricine.
Cei ce reusesc insa sa se impuna dobandesc nu doar un alt statut, ci si posibilitatea de a trece peste barajul de foc al probelor. Desi acest lucru se intampla rar, el este o rasplata pe care unii o dobandesc si nu de putine ori rolul respectiv fie ii readuce in atentia fanilor, dupa multi ani de stagnare, fie ii transforma peste noapte din anonimi in staruri. Iata cateva exemple de actori nascuti parca pentru rolurile incredintate fara a mai da vreo proba.
Uma Thurman
De-a lungul carierei sale, controversatul Quentin Tarantino si-a dobandit reputatia de „relansator” al carierelor unor staruri cam trecute, precum John Travolta, Samuel L. Jackson sau Christoph Waltz. Dar, pe de alta parte, el a propulsat in lumina reflectoarelor, actori carora altii nu le dadusera vreo sansa, iar Uma Thurman este cel mai edificator exemplu in acest sens.
Cei doi colaborasera deja la Pulp Fiction, ia Uma il impresionase atat de mult pe regizor incat atunci cand a creat povestea bizara din Kill Bill, Tarantino a fost inspirat suta la suta de Uma si si-a croit personajul principal, „Mireasa”, dupa chipul si asemanarea acesteia. El a fost atat de convins ca nimeni nu poate juca acest rol incat a amanat filmarile cu un an, pentru ca Uma sa poata naste si apoi reveni pe platouri…
Alan Rickman
Fanii adevarati ai seriei Harry Potter sunt familiarizati, desigur, cu cautarile minutioase facute de producatori pentru a gasi cei mai potriviti actori pentru rolurile principale – Harry, Hermione si Ron. Mii de adolescenti din Marea Britanie au trecut prin furcile caudine ale auditiilor inainte ca Daniel Radcliffe, Emma Watson si Rupert Grint sa primeasca mult ravnitele roluri – si numai dupa ce insasi autoarea personajelor, scriitoarea J.K. Rowling, si-a dat si ea acceptul.
Se pare chiar ca Rowling ar fi instituit regula ca actorii care vor juca in film sa fie „doar britanici”, ceea ce s-a si intamplat. Mai mult decat atat, rolul lui Severus Snape a fost incredintat reputatului actor Alan Rickman pentru ca Rowling chiar se gandise la acest actor, atunci cand isi conturase personajul – si astfel Rickman a fost singurul care n-a trebuit sa dea nicio proba pentru a primi rolul.
Bill Murray
Atunci cand simpaticul Murray a acceptat sa joace in filmul regizat de Sofia Coppola, Lost in Translation (care la noi a rulat cu titlul Rataciti printre cuvinte), el avea deja la activ cateva zeci de filme, dintre care insa doar putine reusisera sa-i puna in valoare intregul potential – cel mai elocvent fiind „Ziua Cartitei”.
Se pare ca harul sau de actor total a convins-o atat de tare pe reprezentanta puternicei familii Coppola incat aceasta a scris scenariul filmului mai sus amintit gandindu-se la Murray. Mai mult decat atat, Sofia Coppola avea sa recunoasca decizia ei de a nu mai face filmul cu altcineva, daca Murray refuza rolul. Din fericire pentru toata lumea, el l-a acceptat si acest rol avea sa-i aduca si o nominalizare la Oscar.
Viggo Mortensen
Daca lucrurile ar fi mers asa cum fusesera planificate, Mortensen n-ar fi trebuit sa joace niciodata in „Fratia Inelelor”. Pentru ca existase un casting, actorii fusesera selectati, filmarile incepusera deja, totul parea minunat… pana cand regizorul Peter Jackson a spus „Stop motor!” si a decis ca Stuart Townsend, actorul ales sa joace rolul viteazului Aragorn, era prea tanar spre a-l intruchipa intr-un mod credibil pe acesta, deci trebuie inlocuit. Nu exista prea mult timp la dispozitie, asa ca Jackson n-a mai cerut sfatul nimanui si a decis singur sa ofere rolul, fara nicio proba, lui Viggo Mortensen.
Actorul, renumit pentru seriozitatea sa, a vrut, initial, sa refuze, intrucat nu era sigur daca poate face fata solicitarilor – trebuia sa plece imediat in Noua Zeelanda si sa ramana acolo cateva luni bune, pentru filmari. Dar pana la urma a acceptat, mai ales la insistentele fiului sau, un mare fan al operelor lui Tolkien. Si putem spune ca bine a facut!
GABRIEL TUDOR
Comentarii