Iata un film care cu siguranta va face furori printre amatorii productiilor de actiune si are toate sansele sa devina un „cult movie”. Faptul ca este lansat la noi spre sfarsitul anului nu poate decat sa certifice adevarul butadei „cei din urma vor fi cei dintai”. Este un film la care cu siguranta Al Capone s-ar fi uitat cu placere si cu care Corleone sau Soprano s-ar fi delectat, sambata seara. Un film al carui afis insusi Martin Scorsese l-ar inrama si l-ar pune in dormitorul sau. Pentru ca acest ultim film al lui Ridley Scot este intr-adevar de pus in rama…
Un „dur” fara teama si fara scrupule
Pare o poveste clasica despre gangsteri, dar geniul lui Scott si jocul extraordinar al protagonistilor fac din acest film o capodopera. Si, pe fundalul atmosferei tensionate din Harlemul anilor 70, regizorul recreaza o intreaga epoca si face trimiteri taioase la actualitate. Bumpy Johnson este un faimos personaj al lumii interlope new-yorkeze, temut si respectat. Atunci cand el moare, in 1968, incepe batalia pentru cucerirea suprematiei in rau famatul Harlem, pentru ca toti subalternii lui Bumpy vor sa ia locul „bossului”.
Cel care va izbandi in aceasta confruntare va fi un aparent outsider – Frank Lucas (Denzel Washington), fostul sofer al gangsterului si vesnicul om din umbra. Tacut si rece, Lucas are o initiativa geniala: el pleaca in Asia de Sud-Est si, cu ajutorul unui var, ofiter in US Army aflat pe frontul din Vietnam, intra in legatura cu un general chinez varat pana la gat in traficul cu droguri, care ii ofera, la un pret modic, cea mai pura heroina din lume.
Inventivul Lucas gaseste imediat si o modalitate de transport absolut socanta dar extrem de sigura, aducand drogurile in sicriele militarilor americani ucisi in Vietnam! Fostul sofer da lovitura. Heroina lui – numita „Blue Magic” – incepe sa fie cea mai cautata, mai ales ca se vinde la preturi mult mai scazute decat ale concurentei. Steaua lui se inalta rapid.
Devine bogat, isi cumpara case, cluburi de noapte si isi aduce familia saraca din Carolina de Nord, inrolandu-si toti cei sase frati in gruparea lui mafiota, numita „Flacaii de la tara” si care va ajunge treptat sa domine traficul de droguri in New York. Lipsit de teama si de scrupule, Frank Lucas devine liderul incontestabil al lumii interlope new-yorkeze si cel mai mare inamic al unei politii dispuse mai curand sa negocieze cu el decat sa-i vina de hac.
Frank Lucas, diabolic dar fascinant
Singurul om al legii care nu impartaseste admiratia nemarturisita si bine stipendiata a colegilor sai fata de diabolicul Lucas este detectivul Ritchie Roberts (Russel Crowe), un barbat temerar dar vesnic framantat de griji. Dornic sa-si salveze mariajul falimentar, el urmeaza Dreptul la seral si in paralel vrea sa faca o cariera in politie, cu ajutorul unor metode demne de incoruptibilii lui Elliot Ness. Onestitatea lui iese la iveala cand descopera un milion de dolari, intr-o masina si rezista tentatiei; in loc de a-l ridica in ochii colegilor, acest gest ii atrage noi dusmanii. Din fericire, Roberts ajunge la timp la locul potrivit, fiind numit in fruntea unui detasament insarcinat cu stoparea traficului de droguri in New York. Si, exact ca Elliot Ness, el va pune la punct o echipa de incoruptibili cu ajutorul carora va da lovitura de gratie imperiului narcoticelor, creat si stapanit de Lucas.
Desigur. triumful Binelui asupra Raului va avea loc doar dupa numeroase confruntari, urmariri si situatii pe muchie de cutit, menita sa-l capteze pe spectator. Si mai captivant este insa jocul lui Washington, caci daca Russell Crowe este previzibil, in rolul sau de aparator al dreptatii, Denzel ajunge sa fie admirat in ciuda caracterului sau malefic, dovedind o carisma de-a dreptul fascinanta.
Practic, dupa cum spunea un critic de film, „toata lumea stie ca Denzel este tipul rau iar Crowe personajul pozitiv, dar toti vor sa fie in pielea gangsterului de succes decat in cea a politistului cu viata anosta”. Condamnat initial la 70 de ani de inchisoare, Frank Lucas accepta sa colaboreze cu autoritatile si sentinta ii este redusa la doar 15 ani, dezvaluirile sale decapitand mafia new-yorkeza a drogurilor. Atunci cand iese din inchisoare, imbatranit si obosit, Lucas cel plin de verva odinioara descopera o lume a anilor 90 in care nu-si mai poate gasi locul. Dar ce vreti, asta este drama gangsterului de cursa lunga…
Greselile trecutului trebuie invatate pentru a nu fi repetate
Trebuie sa subliniem ca protagonistii acestui in film, inspirat de fapte reale, au mai jucat si in multe alte productii cu subiect similar, incat, daca le-am alatura pe toate, ar rezulta poate un veritabil festival cinematografic, dedicat mafiei din New-York. Astfel, Laurence Fishburne a interpretat rolul lui Bumpy Johnson si in alte doua filme – „The Cotton Club” si „Hoodlum”, iar unul dintre rivalii lui Lucas, Nicky Barnes, a constituit subiectul documentarului „Mr Untouchable”, care a avut premiera saptamana trecuta, in America.
Un grup de politisti corupti de la Brigada de Narcotice a faimoasei NYPD, condusi de Josh Brolin, a inspirat pelicula lui Sidney Lumet, „Prince of the City” – aceiasi politisti fiind imortalizati si in deja clasica „Filiera franceza”, produsa cu multi ani in urma. Dar filmele la care putem raporta cel mai bine „American Gangster” al lui Ridley Scot sunt cele din seria „Nasul”.
Din acest punct de vedere, Lucas seamana foarte mult cu Michael Corleono, doar ca tusele cu care portretul sau este realizat sunt mai groase, mai brutale. Saga pare o epopee shakesperiana, o fresca a societatii new-yorkeze a anilor 70, o poveste despre dragoste si ura, despre ambitie si coruptie, despre pacat si pocainta.
Si, tot ca in „Nasul”, remarcam legaturile dintre crima organizata si lumea finantelor, desi de aceasta data scenaristul Steven Zaillian (aureolat pentru „Lista lui Schindler” si „Gangs of New York”) este mult mai transant. Ideea pe care Scott vrea sa o transmita este, ca si in cazul unui alt celebru film al sau, ca trebuie sa gasim in trecut lectii de invatat in prezent, tocmai pentru a nu repeta greselile facute. Totul este insa, atrage el atentia, sa vrem sa le invatam…
GABRIEL TUDOR
Comentarii