In cateva cuvinte, despre Constantin Brancusi, cel mai mare artist roman, se scrie, de obicei, asa: „Sculptor, pictor si fotograf roman care si-a facut cariera in Franta. Considerat un pionier al modernismului, unul dintre cei mai influenti sculptori ai secolului al XX-lea, Brancusi este numit patriarhul sculpturii moderne. Brancusi a cautat motive de inspiratie in culturile non-europene ca sursa de exotism primitiv, la fel ca Paul Gauguin, Pablo Picasso. Apar la el si influente din arta populara romaneasca, a traditiilor bizantine si dionisiene”.
In general, opera artistica a lui Brancusi este bine cunoscuta publicului, macar a celui de o anumita varsta, si asta datorita atentiei de care s-a bucurat artistul roman din partea presei de acum 40-50 de ani, care i-a oferit spatii generoase, pe masura valorii sale.
Acum, cu ocazia Zilei Brancusi, aflam ca pe 18 februarie, in ajunul zilei de nastere a artistului nascut la Hobita (Gorj), in 1876, la Licitatia Artmark de arta postmoderna si contemporana, vor fi scoase la vanzare doua lucrari semnate de Brancusi: sculptura Crocodilul (Le Crocodile), din seria experimentelor de atelier realizate in plumb si fotografia Cap de fata, realizata in 1908.
Pana la data licitatiei, ambele lucrari vor putea fi vizionate la Palatul Cesianu-Racovita (pana vineri intre orele 10 si 18).
Crocodilul este o opera mai putin cunoscuta, realizata de Brancusi mai spre sfarsitul vietii, in 1949. In anul 2010, lucrarea a participat, alaturi de altele trei, la expozitia organizata cu ocazia licitatiei Artcurial de la Paris.
Acum, la Bucuresti, aviz amatorilor, Crocodilul porneste de la doar 3.000 de euro, iar fotografia Cap de fata, de la un pret de 5.000 de euro.
O forma universala
Cu toate ca in acest an, dupa cum se vede, pretul de pornire al celor doua creatii brancusiene este foarte mic, cota artistului roman este foarte mare in lume. Si daca vorbim despre licitatii, sa amintim ca, in 2018, o lucrare semnata de Brancusi in 1929, cu titlul La jeune fille sophistiquée, reprezentand portretul lui Nancy Cunard, din colectia Elisabeth Stafford, cea care a cumparat-o direct din atelierul lui Brancusi in 1955, a fost adjudecata la o licitatie Christie’s din SUA cu suma record de 62,8 milioane dolari. La aceasta lucrare finisata in 1932 in alama lustruita, exegetii au scos in evidenta puritatea liniei lui Brancusi care a reusit sa redea frumusetea rece a lui Nancy Cunard, un important patron al artistilor si scriitorilor din Paris intre cele doua razboaie. Cunard i-a adunat in cercul sau pe Marcel Duchamp, Ezra Pound si James Joyce, in acest context intalnindu-l pentru prima data pe Brancusi in 1923, prin intermediul poetului dada Tristan Tzara. Mostenitoarea iconoclasta, care a incalcat in mod deschis granitele sexuale, rasiale si de clasa, l-a impresionat pe Brancusi care scria „totul in felul ei de a se comporta ilustra cat de sofisticata era pentru acele zile ale anilor 20”.
Interesant este faptul ca Nancy Cunard nu i-a pozat niciodata lui Brancusi si nu a stiut decat dupa multi ani ca Brancusi a sculptat o figura care ii purta numele. Chiar si in aceste conditii, formele si volumele sunt superb distilate, artistul reusind sa surprinda eleganta stilizata a lui Cunard, „creand o caracterizare precisa, individualizata, care ajunge simultan la o forma universala”, dupa cum o caracterizeaza critica de specialitate.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii