Scriam in urma cu o saptamana despre scrisoarea din exil a carturarului pasoptist Ion Heliade-Radulescu, publicata in numarul 8 al revistei de cultura Luceafarul de dimineaaa, a Uniunii Scriitorilor din Romania. In aceasta saptamana m-am oprit asupra unui alt scriitor pasoptist roman si anume Dimitrie Bolintineanu. Revista Luceafarul de dimineata reproduce in numarul 8, cateva pagini din jurnalul de calatorie al lui Bolintineanu, extrase din volumul „Calatorii pe Dunare si in Bulgaria, Tipografia nationala a lui Iosif Romanov et Comp., Bucuresti, 1858”.
„Merseram sa vizitam fortereta Fetislan dupe malul Dunarei din Serbia, unde ne aflam. In Serbia se mai afla cinci fortarete ocupate de cite o garnizoana turceasca. Aceasta fortereta este una din cele cinci; citiva turci ostasi si negutatori locuiesc fortereta si seamana mai mult cu niste prinsi decit cu niste concheranti. Zidurile cetatei sint darapanate, stradele strimte si desarte, casele ingenuncheate pe pamint, in scurt fizionomia cetatei iti insufla intristare. Toate cetatile turcesti dupe malul Dunarei, din cauza tractatului cu rusii ce opreste orice reparatii a se face, sint in stare de darapanare. Fizionomia lor si a lacuitorilor e mizerabila… Aceasta fortereta imi aduse aminte de citiva ani inainte, atunci cind, condusi de turci, din cetate in cetate, ramaseram aici trei zile sub garda. Era dupa ocupatia tarilor de turci si de rusi, dupe evenimentele de la 1848 (…). La 13 septemvrie se trimisera multime de deputati in tabara turceasca, a carii avangarda descalecase la portile Cotrocenilor. Intre acesti deputati ma aflam si eu. Cu deputatii guvernamintului de atunci se unira citeva sute de oameni, de toate clasele, credintile si colorile. Unii in trasuri, altii pe jos, semanam cu o procesie. Trecuram printr-o mare de popol ce se adunase aproape de tabara si ne duseram drept sub un cort. Indata ce ajunseram aici, un regiment de soldati turci, ce faceau doua ziduri in cele doua parti ale locului unde se afla tabara, ne prezinta armele. Fuadefendi, trimisul Portii, citi un ferman conform cu raspunsul ce dase mai nainte deputatilor romani la Constantinopol, adica sa restabileze ordinea legala sub caimacamia unui boier roman din partida antinationala. Doi deputati romani, N. Balcescu si Ion Ionescu, crezura sa se apere de acuzarile ce se facea prin ferman ca miscarea era intr-un spirit socialist. Dar nu fura ascultati. Intr-un minut, atit deputatii popolului, cit si toti acei romani ce-i urmasera se vazura inconjurati de doua ziduri de baionete. Afara din acest ocol, sub alt cort, se aflau toti boierii din partida contrarie. Cei arestati petrecura citeva oare in aceasta pozitie pina seara”.
Dupa ce relateaza peripetiile celor tinuti sub arme in garnizoana turceasca, Bolintineanu incheie randurile cu cateva aprecieri asupra reactiei taranilor romani fugiti in Bulgaria: „In cursul calatoriei noastre avuram citeva intimplari curioase, pe care insa imi place a le trece sub tacere. Voi spune insa despre cele ce ni se intimpla cu taranii romani fugiti in partea Bulgariei.
Acesti nefericiti, vazindu-ne prinsi si dusi de turci, isi inchipuiau ca eram din acei oameni rai si asupritori ai saracilor, de urgia carora se vede ca ei dezertasera, caci ori de cite ori gimia se oprea la cite un sat, oamenii ne ieseau inainte si ne blestemau in termeni ce ne faceau sa intelegem ca ei credeau ca sintem niste tirani ai taranilor. Aceasta a lor credinta, dupe cum se vede, era rezultatul propagandei ce faceau printre dinsii conducatorii nostri, ca printr-aceasta sa se asigure ei mai mult. Noi ii auzeam si ii plingeam. Si ce puteam astepta mai bine de la niste oameni inselati si fara cunostinte, cind vazuseram alti oameni cu alta crestere facind ca dinsii. Cel putin, cei dintai erau de buna-credinta”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii