Unii critici de film sustin ca una dintre indatoririle celei de-a saptea arte este de a provoca si a sfida structurile de putere existente – atat cele laice, cat si cele religioase – difuzand mesaje care ar putea fi considerate, de aceste structuri, fie subversive, fie de-a dreptul blasfemiatoare. Chiar daca secolul XX nu a mai fost cel in care Inchizitia facea legea in materie de cultura, trebuie sa stiti ca organizatiile religioase si-au manifestat si atunci influenta asupra oficialitatilor si a opiniei publice, solicitand si chiar obtinand interzicerea unor filme „neagreate”, chiar daca unele dintre acestea au fost considerate de specialisti veritabile capodobere. In randurile ce urmeaza, va propunem sa descoperim impreuna cateva dintre aceste filme „blasfemiatoare”.
Viata lui Brian
Insasi ideea de a face o comedie cu trimitere la Iisus Hristos pare scandaloasa, dar englezii, care au un simt al umorului ceva mai controversat, au realizat o asemenea productie. In „Viata lui Brian”, personajul central este un cetatean evreu respectabil care este confundat cu Mesia – si de aici o serie intreaga de gaguri. Filmul a generat o dezbatere aprinsa la BBC, dupa ce reprezentantii mai multor biserici au cerut interzicerea lui. Nici comunitatea religioasa din SUA nu a apreciat pelicula – inclusiv organizatiile evreiesti, care au considerat-o „un atac perfid la valorile iudaismului si ale Bibliei”. Filmul a fost interzis in 39 de localitati din Marea Britanie, iar tari ca Irlanda si Norvegia nu au permis absolut deloc difuzarea lui, timp de decenii. Producatorii au profitat de acest lucru pentru a-si face o inedita campanie de marketing, pe afisele din Suedia ale filmului putandu-se citi „Este atat de amuzant incat a fost interzis in Norvegia!” – stiuta fiind rivalitatea istorica dintre cele doua tari.
RoGoPaG („Sa ne spalam creierele”)
Aceasta productie bizara a fost, de fapt, o combinatie de patru filme de scurt metraj, pe o tema comuna: cum intampinam sfarsitul lumii? Patru regizori de marca – Roberto Rossellini, Jean-Luc Godard, Pier Pasolo Pasolini si Ugo Gregoretti si-au imprumutat initialele numelor si talentul in slujba unei idei considerate, la vremea respectiva (1963), scandaloasa. Cel mai contestat a fost filmuletul lui Pasolini, intitulat „La Ricotta”, care a generat o adevarata furie religioasa. Personajul principal, interpretat de Orson Welles, este un regizor american care face propriul film despre crucificarea lui Iisus si dovedeste o totala lipsa de respect pentru valorile crestine, exclamand, la un moment dat „Dati-i jos de pe cruce pe ticalosii aia”. Ideea filmului – degradarea valorilor in lumea moderna si vulgarizarea mesajului religios sau folosirea lui in scopuri mercantile – nu a fost inteleasa de Biserica, iar Pasolini a fost dat in judecata. Regizorul a primit patru luni de inchisoare cu suspendare pentru „insultarea religiei statului”, iar filmul a fost interzis in Italia.
Ave, Maria!
In acest film al lui Jean-Luc Godard din 1985 Fecioara Maria este o adolescenta cu conceptii moderne, din anii 80 ai secolului XX, iar Iosif un sofer de taxi frustrat si mult mai in varsta decat ea. Povestea conceptiei miraculoase, vazuta de Godard in plan hazliu, a provocat, in tarile catolice, un scandal monstru. Insusi Papa Ioan Paul al II-lea a cerut intregii comunitati crestine, prin intermediul Radio Vatican, sa se roage Fecioarei pentru ca omenirea sa fie iertata de acest sacrilegiu. Godard a cerut oprirea difuzarii filmului in Italia, dar unele ziare de stanga din Peninsula au luat in deradere demersul Papei si nu s-au sfiit sa publice, pe coperta, afise cu modele topless rastignite, fapt care a intensificat scandalul. In Franta, asociatiile catolice au cerut interzicerea filmului, dar judecatorii Curtii Supreme din Paris au respins aceasta masura. Au avut loc incidente violente, iar la festivalul de la Cannes un spectator atacandu-l pe Godard cu o… placinta cu crema!
Viridiana
Considerat unul dintre cele mai valoroase filme din patrimoniul umanitatii, „Viridiana”, al lui Luis Bunuel, nu a avut un destin usor. Personajul principal este o tanara care vrea sa devina calugarita, dar este drogata si aproape violata de batranul ei unchi. Dupa ce acesta, macinat de remuscari, se sinucide, tanara ii imparte averea cu fiul acestuia si sfarseste prin a accepta un ménage a trois cu el si cu iubita lui. Cea mai controversata scena e cea in care cersetorii invitati de tanara in casa unchiului, la masa, se aranjeaza, pentru a face o fotografie de grup, intr-o maniera foarte apropiata de cea din „Cina cea de Taina” a lui Da Vinci. Inca de la lansare, in 1961, Vaticanul a protestat vehement, iar regimul franchist din Spania, desi initial permisese difuzarea filmului, l-a interzis si a dispus ca toate copiile sa fie distruse, desi pelicula tocmai castigase Marele Premiu la Cannes! Un negativ al filmului a fost ascuns de Juan Luis Bunuel, fiul regizorului, intr-o… capa de toreador si dus la Paris. „Viridiana” a putut fi difuzat iarasi in Spania abia in 1971, dupa moartea lui Franco.
GABRIEL TUDOR
Comentarii