Capodopere la mana a doua

Lipsa de creativitate manifestata, de decenii bune, in domeniul lumii spectacolului nu este nimic nou – oamenii au avut intotdeauna tendinta de a repovesti, cu alte cuvinte, basme, legende, mituri sau, ceva mai aproape de noi romane si carti de aventuri. Era firesc, deci, ca si in domeniul celei de-a saptea arte, reluarile, variatiunile pe o tema data, mai ales daca ea a avut succes, sa se afle in centrul atentiei mogulilor de la Hollywood. Ceea ce este si mai surprinzator e faptul ca multe pelicule devenite celebre n-au fost decat remake-uri ale unor filme care, la data aparitiei lor, n-au atras aproape nimanui atentia…

    Toate filmele din aceasta serie au fost inspirate de indragita carte omonima a lui Frank Baum, publicata pentru prima oara in 1900. Dar poate ca nici una dintre cele zece versiuni realizate pana acum (inclusiv laudata si premiata versiune din 1939, cu Judy Garland in rolul principal) n-a surprins si substratul sexual al povestirii decat adaptarea realizata in 1925 chiar de fiul scriitorului, Joslyn Baum! Acest film mut o are in prim-plan pe Dorothy, o adolescenta de 18 ani care flirteaza, in primele secvente, cu trei argati ai tatalui sau, unul dintre ei fiind jucat de nimeni altul decat Oliver Hardy, care inca nu devenise celebru ca Bran, iar un altul regizorul Larry Semon. In film, Sperietoare, Omul de Tinichea si Leul sunt, de fapt, tot argatii, in travesti. Luati de un vartej de vant, ei sunt cu totii dusi in Oz, unde, dupa o serie de aventuri galante, Dorothy se casatoreste cu printul Kynd si ramane acolo pentru totdeauna. Mai recunoasteti macar o secventa din filmul cu Judy Garland?

Scarface

    Cine n-a vazut inca acest film, realizat in 1983 de o echipa de „magicieni” (Oliver Stone – scenarist si Brian De Palma – regizor) in care Al Pacino interpreteaza, poate, cel mai bun rol al carierei sale trebuie neaparat sa umple lacuna: in pielea mafiotului Tony Montana, actorul american este absolut fabulos! Dar putini stiu ca originalul Scarface n-a avut nimic de-a face cu mafiotii cubanezi, ci s-a bazat pe romanul omonim aparut in 1929 si constituind o biografie mascata a celui mai mare gangster al epocii, Al Capone. Producatorul capodoperei de mai tarziu, Martin Bregman, a dorit sa reia povestea interbelica, dar finantatorii filmului au gasit-o „prea melodramatica”, preferand schimbarea cadrului, din clasicul Chicago al erei prohibitiei in modernul Miami al cartelurilor de droguri, rescrierea scenariului fiindu-i incredintata lui Oliver Stone, care tocmai se lasase de cocaina!

Pentru cativa dolari in plus

    Cand spunem western spunem John Wayne. Cand spunem spaghetti western, un gen de film la moda ceva mai aproape de zilele noastre, spunem, in primul rand, Clint Eastwood. Imbracat in poncho, cu o tigara in coltul gurii si degetul mereu pe tragaci, charismaticul actor s-a impus in numeroase filme clasice ale genului, dintre care cel mai cunoscut e, desigur, Pentru un pumn de dolari in plus, realizat in 1964. Pare un western original, nu? Nimic mai fals: scenariul filmului este o copie la indigo a unui film… japonez, Yojimbo, regizat in 1961 de reputatul Akira Kurosawa, doar ca in loc de cowboy asiaticii au avut samurai si in loc de pistoale, sabii. La data respectiva, producatorii japonezi s-au cam suparat pe acest plagiat, mai ales ca regizorul Sergio Leone nici macar nu s-a deranjat sa obtina drepturile asupra scenariului din Yojimbo, inainte de a-l rescrie, cu actorii sai. Pentru a potoli scandalul, niponii au primit, in cele din urma, 15% din profiturile aduse de filmul lui Leone si Kurosawa chiar va glumi pe seama acestui incident, spunand ca a obtinut de la americani mai multi bani decat adusese propriul lui film! Ca sa vedeti ce inseamna industria cinematografica…

Omul care stia prea multe

    Un film complicat si captivant, purtand inegalabila semnatura a lui Alfred Hitchcock, veti zice si aveti perfecta dreptate. Numai ca, atentie, daca vreti intr-adevar sa va impresionati prietenii cu cunostintele dumneavoastra in domeniul celei de-a saptea arte, trebuie sa si precizati la care dintre filmele cu acest titlu va referiti, pentru ca faimosul regizor britanic a realizat doua! Faptul, unic in istoria cinematografiei, este cat se poate de autentic. Pentru ca, dupa ce a venit in America, spre a deveni cu adevarat faimos in intreaga lume, Hitchcock a reluat o serie de teme abordate deja in primele lui pelicule, realizate pe pamant britanic. Dintre acestea, Omul care stia prea multe, care a fost vizionat pentru prima oara in 1934, va cunoaste un remake identic pana la ultimul dialog, in 1956, avandu-l insa pe James Stewart in rolul principal. Si toate acestea pentru ca vesnic nemultumitul cineast, in permanenta goana dupa autodepasire, considerase pelicula din 1934 ca fiind „doar lucrarea unui amator talentat” si dorise sa o reia, ca un profesionist…

Soimul maltez

    Chiar daca n-ati vazut acest clasic nominalizat la Oscar in 1941 si in care Humphrey Bogart e cum il stim, adica sarmant, misterios si… fumator impatimit, titlul va sugereaza, probabil, cam despre ce e vorba: un detectiv cu chip de piatra, palarie de fetru si pardesiu impermeabil, o dama fatala, incolacita serpeste in jurul sau si, evident, o sarada care trebuie dezlegata. Filmul a fost inspirat de cartea cu acelasi nume, dar nu a fost singurul! Pentru ca, exact cu un deceniu inainte, in 1931, tot la Hollywood se mai realiza un Soim maltez, care copia din roman scene intregi si era realizat de acelasi studiou care va face, mai tarziu, clasicul din 1941. De ce insa aceasta reluare, atat de rapida? Pentru simplul motiv ca, potrivit codului Hays, adoptat la Hollywood dupa numele cenzorului-sef al epocii, unele secvente din filmul original faceau trimitere la adulter si aventuri extraconjugale, or studiourile Warner Bros nu putea patrona asa ceva! Ca atare, s-a rescris scenariul, fiind eliminate toate scenele de nuditate sau cele care fac aluzii la apetitul sexual al detectivului Sam Spade…

GABRIEL TUDOR