În urma cu 310 ani, în 4 noiembrie 1715, a fost pusa piatra de temelie a Cetatii Alba Carolina, la care s-a lucrat mai bine de doua decenii, cea mai mare fortificatie de tip Vauban din România si una dintre cele mai mari din Europa de Sud-Est, un simbol astazi al orasului Alba Iulia si principalul punct de atractie din punct de vedere turistic.
Pentru a marca împlinirea a 310 ani de la începerea lucrarilor de constructie, la Muzeul National al Unirii (MNU) Alba Iulia (str. Mihai Viteazul, Nr. 12-14) a fost vernisata o expozitie, organizata în parteneriat cu Biblioteca Batthyaneum.
Piesele alese pentru expozitie ofera o imagine de ansamblu asupra evolutiei istorice a fortificatiilor în jurul carora s-a format actualul oras Alba Iulia, respectiv castrul legiunii a XIII-a Gemina, cetatea medievala si fortificatia bastionara habsburgica.
„Expozitia dedicata împlinirii a 310 ani de la începerea lucrarilor la Cetatea Alba Carolina integreaza, cumva, piese atât de natura arheologica, cât si piese de arta sau carte veche si numismatica. Ideea noastra a fost de a aduce ceva nou în fata publicului, evitând, cumva, piesele din expozitia permanenta a muzeului, care pot fi vazute oricând. Un ajutor foarte important a venit de la partenerii în organizarea expozitiei, institutii care au împrumutat o parte din piesele expuse”, a declarat principalul organizator al expozitiei, Florin Bogdan, bibliotecar al MNU Alba Iulia.
Acesta a precizat ca multe dintre piesele expuse provin din strainatate, obtinându-se pentru prima data licentele de reproducere pentru tot ceea ce înseamna planurile cetatii, care se afla în arhivele de la Viena si Budapesta.
El a punctat ca „vedetele” expozitiei sunt un manuscris din colectia Bibliotecii Batthyaneum, cu miniaturi cu reprezentari ale arhitecturii militare specifice secolului al XVIII-lea, Biblia principelui Gheorghe Rakoczi I, tiparita la Alba Iulia, un basorelief roman cu Lupoaica cu Romulus si Remus, din secolele II-III, precum si un inventar funerar din secolul al VI-lea, continând piese din aur.
Manuscrisul la care a facut referire Florin Bogdan, „Ecole de Mars pour apprendre l art de fortifier bien”, dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, fiind pentru prima data în ultimii 43 de ani când Biblioteca Batthyaneum a împrumutat o piesa în cadrul unui eveniment organizat de o alta institutie din România.
Realizat în cinstea aristocratului Philip Gonzaga, manuscrisul în limba franceza trateaza sistemele de fortificatii concepute de arhitectii Blaise Francois Pagan (1604-1665) si Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), folosind inclusiv culori diferite pentru a diferentia parapetele, cunetele, traversele, dar si santurile, glacisul si taberele militare.
Biblia principelui Gheorghe Rakoczi I, din 1608, beneficiaza de o legatura realizata din tablii din lemn îmbracate în piele, cu ornamente în forma de evantai, aurite. Caracteristica speciala a exemplarului o reprezinta însemnarile principelui Gheorghe Rakoczi I (1593-1648). Însemnarile din Biblie marturisesc ca a fost un cititor fidel al cartii. Piesa provine din Colectiile Raday (Budapesta).
Mai pot fi vazute în expozitie si o serie de carti vechi, gravuri, piese de armament, piese numismatice, documente, medalii cu imaginea cetatii Alba Carolina în secolele XVIII si XIX. De exemplu, este expusa o veduta imaginara a cetatii medievale de la Alba Iulia, realizata de gravorul flamand Jacob Harrewijn în jurul anului 1688, dar si o veduta a Cetatii Alba Carolina din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Se poate vedea si condica privind lucrarile efectuate la cetatea Alba Iulia în perioada 1 noiembrie 1804 – 31 octombrie 1805. Cetatea a fost construita între anii 1715 si 1739, la initiativa autoritatilor habsburgice, lucrarile fiind avizate de printul Eugeniu de Savoia, pe baza unui proiect întocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, conform celor mai noi principii europene de fortificatie – sistemul Vauban, informeaza Agerpres. Gândita ca un simbol al noii puteri politice, administrative, economice si militare a Casei de Austria, impunatoarea constructie a primit numele împaratului Carol al VI-lea, fiind numita Cetatea lui Carol (Carlsburg).
Volumul lucrarilor s-a dovedit a fi impresionant, cuprinzând amenajarea unei terase, demolarea orasului si a cetatii medievale, precum si mutarea populatiei.
La final, cetatea ocupa o suprafata de aproximativ 110 hectare, cu un sistem propriu de canalizare, o moara, fântâni pentru aprovizionarea cu apa, pulberarii, depozite de alimente, furaje si materiale, ateliere de reparatii, servicii si alte amenajari pentru necesarul unui efectiv de aproximativ 10.000 de soldati, în timp de razboi.
Constructia s-a desfasurat în etape si a ramas un proiect neterminat, elementele complexului militar nefiind niciodata finalizate conform planului initial. Unul dintre motive ar fi fost determinat de schimbarea zonelor strategice în urma Tratatului de pace de la Belgrad din 1739, prin care Imperiul Habsburgic pierdea teritorii importante. Expozitia este deschisa publicului pâna în 22 martie 2026.
NICUSOR DINCA
Comentarii