Grace Jones
Star al anilor disco, extrem de entuziasta si de încrezatoare în sansele sale, Grace Jones a fost distribuita în rolul lui May Day, prima femeie James Bond, de culoare. Din nefericire, participarea sa la acel „episod” din 1985, avându-l ca partener pe nimeni altul decât Roger Moor, alias agentul 007 de la acea vreme, a fost semi-muta (deci cu replici putine), iar dupa ce filmul a iesit de pe ecrane, superba „statuie de abanos” a fost data uitarii.
Grace Jones
Star al anilor disco, extrem de entuziasta si de încrezatoare în sansele sale, Grace Jones a fost distribuita în rolul lui May Day, prima femeie James Bond, de culoare. Din nefericire, participarea sa la acel „episod” din 1985, avându-l ca partener pe nimeni altul decât Roger Moor, alias agentul 007 de la acea vreme, a fost semi-muta (deci cu replici putine), iar dupa ce filmul a iesit de pe ecrane, superba „statuie de abanos” a fost data uitarii. În ciuda succesului rasunator de box-office pe care filmul l-a avut la timpul respectiv, producatorii nu s-au înghesuit sa mizeze pe capacitatea de seductie a apetisantei Grace. Asa ca steaua ei a apus „din fasa”. Azi, Grace Jones, mai apare cu totul întâmplâtor si inexplicabil la câte o inaugurare a câte unui local de noapte „cu pretentii”. Uneori se simte obligata sa-si justifice prezenta, spunând ca nu putea sa refuze invitatia „insistenta”.
Teri Hatcher
În 1997, Teri Hatcher, ca logodnica a lui James Bond (alias Pirce Brosnan), a creat împreuna cu acesta o scena „memorabila”, din punctul de vedere al perceptiei spectatorului; este vorba de secventa în care, într-un moment de pasiune torida, James Bond rupe cu salbaticie si nerabdare rochia partenerei sale. Dar lasând la o parte acest amanunt în fond nu prea semnificativ, Teri Hatcher prefera sa uite perioada petrecuta la turnarea filmului. Însarcinata fiind, a trebuit sa faca eforturi disperate pentru a-si ascunde rotunjimile suplimentare si pentru a pacali vigilenta celor ce-i pretindeau sa fie permanent în forma, plina de energie, neobosita. Peste tot acest chin, se mai adauga si faptul ca nu suporta barba lui Pirce Brosnan, asa ca fiecare „scena a sarutului” era un examen greu de trecut. „Singura mea consolare, îsi amintea mai târziu Teri, a fost faptul ca am repetat de multe ori secventele în care eu trebuia sa-l palmuiesc pe Pierce. Atunci îmi exprimam cu vârf si cu îndesat toata suferinta. Uneori Pierce avea obrajii atât de umflati si de rosii, încât tot eu îl compatimeam.” Dupa marea încercare cu James Bond, Teri Hatcher s-a multumit sa cocheteze cu… televiziunea.
Barbara Bach
Fost manechin, Barbara Bach a sperat ca gratie rolului într-un film din seria James Bond va parasi pentru totdeauna lumea dificila a modei si va pasi triumfal în cea a filmului. Dar nu asa s-a întâmplat. Era în 1977, când, dupa ce a iesit din bratele lui James Bond (interpretat de Roger Moore), a naufragiat în câteva productii ultra-mediocre, asa-numitele western-spaghettis. Cu toate acestea, calatoria lipsita de noroc pe platourile de filmare obscure avea sa-i ofere surpriza de a-l întâlni pe Ringo Star, unul din cei patru Beatles, care, în 1981, a cerut-o în casatorie. Astfel, Barbara Bach, atinsa de blestemul de a nu avea sansa în cariera artistica, devenea totusi una dintre cele mai invidiate femei de pe glob: sotia unui barbat celebru, beneficiara uneia dintre cele mai mari averi din lume din acea perioada, chiar daca s-a multumit sa traiasca în umbra unui star adevarat.
Carey Lowell
Fost manechin pentru Ralph Lauren si Calvin Klein, Carey este în 1989 prima James Bond-girl cu parul scurt. Necunoscuta publicului pâna la roul lui Pam Bouvier, partenera lui James Bond în varianta Timothy Dalton, Carey Lowell a avut totusi sansa ca în urma acestei ipostaze sa mai fie ulterior distribuita în „Nopti albe în Seattle” si „Creaturi macabre”. Cu toate acestea, n-a atins celebritatea visata. Mai mediatizata ca oricând a fost in ultimul timp data fiind legatura sa cu Richard Gere pe care l-a convins sa fie tatal copilului ei. Obsedata ca va ramâne pe viata cu eticheta „James Bond-girl”, Carey Lowell se pare ca va avea sansa sa scape de aceasta, în favoarea alteia: „mama copilului lui Richard Gere”.
Ursula Andress
Era în 1962 când Ursula Andress lansa pe ecran imaginea fascinanta a unei femei statuare iesind din apa marii, îmbracata doar într-un bikini alb, dar cu un cutit la umar. Era prima partenera a lui James Bond. Replica perfecta a zeitei Venus în viziunea lui Botticelli, pe aceasta singura scena s-a construit ulterior mitul asa-numitei James Bond-girl”. Se spune ca Sean Connery, la rândul sau primul James Bond din istoria filmului, s-a clatinat în fata acestei frumuseti, în ciuda antrenamentului sau de erou imbatabil. Pentru Ursula Andres, scena iesirii din apa a însemnat totodata iesirea din anonimat. A devenit unul dintre sex-simbolurile anilor ’60, a facut împreuna cu Belmondo un cuplu deosebit de îndragit de public în acea perioada si cam atât memorabil. S-a refugiat în ipostaza de mama grijulie pentru fiul ei Dimitri, iar mai nou în lumea scrisului (e vorba de memorii). Jane Seymour În 1973, Jane Seymour se lasa cuprinsa de farmecul lui Roger Moore (sondajele înca îl mentin pe locul I în topul preferintelor publicului fata de actorii care i-au dat viata lui James Bond). Cu aerul sau de fecioara mistica, tentata sa renunte la inocenta doar de dragul agentului 007, Jane se achita onorabil de rol, apoi ramâne în lumea filmului, dar pentru multa vreme nici chipul sau frumos, nici numele nu se imprima în memoria publicului. Abia în 1992, când printr-o fericita sansa se metamorfozeaza în doctorita care încearca sa schimbe mentalitatile din Far West, Jane Seymour devine celebra. „Dr. Quinn”, întruchiparea femeii virtuoase, cu solide principii morale, energica, perseverenta, înteleapta si totusi tânara, atragatoare, feminina, frumoasa, a cucerit usor inimile telespectatorilor. Asadar, nu marele ecran, ci un serial tv. îi aduce succesul mult râvnit, facând-o cunoscuta în întreagalume.
Vizita virtuala
Prima Scoala Româneasca din Sfântu Gheorghe, atestata documentar din anul 1799, poate...
Comentarii