„Dupa-amiaza de câine” (traducerea – cel putin controversata, a denumirii originale „Dog Day Afternoon” – care înseamna, de fapt, „dupa-amiaza caniculara”) este un film regizat de Sidney Lumet în 1975 si bazat pe un scenariu scris de Frank Pierson.
Filmul este un thriller psihologic cu o poveste inspirata dintr-o întâmplare reala, care a avut loc în 1972, când un barbat a încercat sa jefuiasca o banca în New York, dar lucrurile au luat o turnura neasteptata, ducând la o criza de o zi întreaga.
Cu o interpretare remarcabila din partea lui Al Pacino, Dupa-amiaza de câine este considerat unul dintre cele mai bune filme ale anilor 1970-1980 si a câstigat multiple premii, inclusiv un Oscar pentru cel mai bun scenariu original.
– Al Pacino joaca rolul principal, iar interpretarea sa a fost extrem de apreciata de critici si public, fiind considerata una dintre cele mai bune ale carierei sale. Pacino aduce un amestec de vulnerabilitate si furie în rolul lui Sonny, un barbat care nu este un criminal tipic, ci un om care se afla prins într-o situatie din care nu poate iesi. Al Pacino este în stare sa faca din Sonny un personaj complex, nu doar un simplu bandit, ci o persoana cu principii, care, la urma urmei, vrea doar sa îsi ajute partenerul de viata. De-a lungul întregii pelicule, Pacino evolueaza de la un om disperat care încearca sa îsi controleze situatia la unul care realizeaza ca totul se prabuseste în jurul sau.
În acest context, interpretarea sa devine o adevarata demonstratie de tensiune si emotie, cu un mix de umor negru si o durere reala. Aceasta performanta i-a adus o nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun actor.
– Dupa-amiaza de câine exploreaza mai multe teme importante, printre care conflictul personal, nevoia de a fi acceptat si critica sistemului social. Desi actiunea se concentreaza pe un jaf esuat si pe criza luarii de ostatici, filmul este mai mult decât atât. Este o meditatie asupra conditiei umane, asupra frustrarilor si dorintelor nesatisfacute care pot duce la decizii extreme.
În centrul filmului se afla o dilema morala: Sonny, desi un infractor, nu este vazut doar ca un raufacator. În loc sa fie demonizat, el capata empatie din partea publicului, deoarece scopul sau initial este unul umanitar.
– Regizorul Sidney Lumet este cunoscut pentru abordarea sa realista si aproape documentara a povestilor, iar Dupa-amiaza de câine nu face exceptie. Lumet reuseste sa construiasca o atmosfera tensionata, folosind cadre strânse si un ritm care pune în prim-plan psihologia personajelor. Filmul este realizat într-o maniera destul de naturalista, ceea ce amplifica senzatia de realitate si face ca tensiunea sa fie cu atât mai palpabila.
– Frank Pierson a câstigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original cu acest thriller. Acesta este unul dintre cele mai remarcabile premii din cariera sa, având în vedere succesul si impactul pe care l-a avut scenariul filmului. Pierson a reusit sa creeze un script care nu doar ca a capturat esenta unei crize tensionate de o zi, dar a adus si o profunzime psihologica personajelor, explorând teme importante precum identitatea, dorintele personale si conflictele sociale.
– Al Pacino, care joaca rolul lui Sonny, a adus un aport semnificativ la performanta sa prin improvizatie. De exemplu, celebrul moment în care Sonny striga „Attica! Attica!” în fata multimii de spectatori si politisti nu se afla în scenariul original. Pacino a improvizat acest strigat inspirat de o revolta din închisoarea Attica din New York, din 1971, care a avut un impact puternic asupra opiniei publice la acea vreme. Strigatul a devenit unul dintre cele mai iconice momente ale filmului.
– Cea mai mare parte a actiunii din Dupa-amiaza de câine se petrece într-o singura locatie: o banca din Brooklyn. Acest lucru a contribuit la crearea unei atmosfere intense si claustrofobice, care amplifica tensiunea dintre personaje. Desi filmul are o unitate de locatie, regizorul Sidney Lumet si echipa sa au reusit sa creeze o dinamica variata si captivanta, tinând publicul implicat prin dialoguri si relatiile dintre personaje.
– Pelicula a fost al patrulea film pe care Al Pacino si regizorul Sidney Lumet l-au realizat împreuna, iar relatia lor de lucru a fost una extrem de fructuoasa. Lumet a fost un regizor care aprecia mult stilul de joc si energia versatilului actor. Pacino, pe de alta parte, spunea adesea ca Lumet a stiut sa scoata ce e mai bun din el, iar acest lucru se reflecta în performanta sa electrizanta din film.
– Dupa-amiaza de câine reflecta si presiunea pe care mass-media o exercita asupra evenimentelor de criza. Pe masura ce criza se intensifica, camerele de televiziune si jurnalistii devin o parte importanta a scenei, influentând modul în care publicul percepe evenimentele. În film, Sonny devine un fel de „vedeta” datorita transmisiunilor media, iar acest fenomen este folosit pentru a critica modul în care mass-media trateaza crizele si persoanele implicate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii