Una dintre mândriile Istanbulului o constituie palatele sale, bijuterii arhitecturale împodobite cu gradini uluitoare si ornamentatii opulente, iar dintre acestea poate fi amintit palatul Beylerbeyi, unul dintre putinele amplasate în partea asiatica a Istanbulului.
Istoria sa începe în 1828, când sultanul Mahmud al II-lea a construit un palat din lemn care a fost distrus de un incendiu în 1851. Desi nu a fost complet distrus, sultanul Abdul Aziz a decis ridicarea unei structuri mai rezistente, angajând în acest scop arhitectul armean Sarkis Balyan, unul dintre cei mai talentati specialisti ai epocii. Lucrarile s-au desfasurat între 1863 si 1865, palatul numindu-se Beylerbeyi (în traducere „Stapânul lorzilor”).
Desi mai mic decât alte palate, Beylerbeyi a devenit resedinta preferata de vara a sultanului si loc de gazduire a unor înalte oficialitati.
Constructia se remarca prin detalii arhitecturale impresionante executate cu meticulozitate. Fatada este decorata cu coloane impunatoare si ferestre bogat ornamentate. Portile de la intrare prezinta ornamente elegante, iar combinatia de stiluri arhitecturale (neoclasic, baroc, renascentist si cu arhitectura clasica otomana) au condus la un palat opulent.
Palatul a impresionat multi vizitatori de seama, printre care pot fi amintite împarateasa Eugenia, sotia lui Napoleon al III-lea sau Reza Shah Pahlavi, penultimul sah al dinastiei persane gazduit aici în 1934 de Mustafa Kemal Atatürk si chiar Jocurile Balcanice din 1936.
Interesant este faptul ca în contrast cu marmura de afara, interiorul prezinta o constructie mai mare de lemn si caramida. In cele trei etaje sunt 24 de camere si sase holuri, una dintre ele fiind dotata cu o piscina. Decorul interior este completat cu covoare moi si mari, ceasuri frantuzesti, piese de portelan turcesc si chinezesc, cristaluri, mai ales candelabre din cristal de Boemia.
Tavanele prezinta de asemenea decoratiuni complicate. Sultanul Abdulaziz, cunoscut pentru pasiunea pentru pictura, a contribuit la realizarea acestor capodopere. Pictori europeni si caligrafi priceputi au fost însarcinati sa creeze ornamentele bogate ale palatului, renumitul caligrafist Abdulfettah Efendi si-a lasat amprenta prin epitafuri complicate.
Una dinte cele mai impresionate sali este Sala Tronului, cu perdele de matase si mobilier aurit. Pot fi admirate sala Harem destinata familiei Sultanului sau Sala de Bal unde aveau loc evenimente importante. Palatul este înconjurat de gradini de fructe si legume considerate cele mai exotice din Istanbul. Sunt împodobite cu pavilioane, fântâni, statui, chioscuri cunoscute sub numele de „Chioscurile Codir”, datorita acoperisurilor lor asemanatoare cortului, si care deserveau atât sectiunile Harem, cât si Maveyn. Sectiunile superioare adaposteau incinte speciale pentru gazele, lei, iepuri si pasari.
Beylerbeyi este un palat-muzeu reflectând una dintre cele mai stralucite perioade ale artei otomane, dar nu trebuie omis faptul ca aici au fost introduse de la început o serie de binefaceri ale civilizatiei moderne, ca apa curenta sau caldura.
Palat istoric Beylerbeyi reprezinta o vizita obligatorie atât pentru pasionatii de istorie, cât si pentru iubitorii de cultura, o capodopera a arhitecturii otomane, un amestec armonios de influente orientale si occidentale.
IRINA STOICA
Comentarii