A venit vara si, odata cu ea, au venit si vacantele, cu dorul de duca aferent. Pentru cei care fie nu-si permit sa calatoreasca pe meleagurile de vis ale taramurilor exotice, dar si pentru cei care sunt ingroziti de canicula estivala si prefera sa stea la umbra sau in racoarea de acasa, avem o propunere de nerefuzat: cateva calatorii imaginare, spre cele mai fascinante locuri de pe planeta, calatorii realizate cu ajutorul filmelor.
Vacanta romana (1953)
Una dintre cele mai frumoase comedii romantice realizate vreodata, pelicula regizata de William Wyler ofera prilejul unei binevenite reintalniri cu Audrey Hepburn si Gregory Peck. Ea este o printesa dornica de aventura, el un charismatic reporter american aflat la Roma. Inevitabil, cei doi se indragostesc nu doar unul de celalalt, ci si de frumusetile capitalei italiene, de stradutele inguste si de magnificele monumente antice si renascentiste – de la Fontana di Trevi si Pantheon la Colloseum, Piazza Venezia sau biserica Santa Maria. Multiplu laureat cu Oscar (inclusiv pentru cel mai bun rol feminim si cele mai bune decoruri), filmul merita premiat si pentru felul cum stie sa puna in valoare un oras fascinant, aproape de vis.
Plaja (2000)
Inspirat de romanul omonim al lui Alex Garland, filmul regizat de Danny Boyle a marcat inceputul colaborarii dintre cei doi, dandu-i, totodata, unui foarte june pe atunci Leo DiCaprio posibilitatea de a-si dovedi talentul actoricesc exceptional. Pe langa drama personajelor, care, desi aflate intr-un paradis terestru traiesc, de fapt, un cosmar infernal, sunt de vazut si peisajele absolut superbe, cu plaje aurii, palmieri, ape limpezi, verzui. Ar fi un adevarat film documentar, realizat in scopuri turistice, daca actiunea din final nu are provoca o totala rasturnare a acestei viziuni idilice…
Ultimele dorinte (2007)
Tragi-comedia lui Rob Reiner, avandu-i in rolurile principale pe Morgan Freeman si Jack Nicholson a starnit reactii foarte adverse. Multora li s-a parut scandaloasa povestea celor doi batranei bolnavi de cancer in faza terminala, care pleaca hai-hui sa-si indeplineasca ultimele dorinte inainte de a parasi aceasta lume. Altii au vazut insa in ea o poveste fascinanta, melancolica, dar cu un mesaj final optimist: ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii inainte de a fi prea tarziu. Este ceea ce personajele interpretate de Freeman si Nicholson fac cu prisosinta, vizitand Taj Mahal, Marele Zid Chinezesc, Polul Nord, Piramidele de la Gizeh si mergand chiar intr-un safari african – tot atatea prilejuri pentru ca regizorul sa ne prezinte frumusetile, naturale sau create de om, ale acestei planete.
Vicky Cristina Barcelona (2008)
Scenaristul si regizorul Woody Allen a fost intotdeauna un expert in a face din peisajele urbane, fie ca e vorba de cele din New York, Roma sau Paris, adevarate personaje in filmele sale. Dar, cu filmul „Vicky Cristina Barcelona”, el atinge maiestria in aceasta privinta, folosind arhitectonica deosebita a orasului catalan ca fundal al unui inedit triunghi amoros – Vicky, Cristina si Juan Antonio. Desi actiunea are in centrul ei aventurile celor trei personaje, Allen reuseste sa surprinda si frumusetea, pasiunea si magia izvorate din edificiile lui Antoni Gaudi, oferind spectatorilor o veritabila lectie de arta moderna.
Miezul noptii in Paris (2011)
Un scenarist nostalgic se straduieste sa scrie primul sau roman, cautandu-si sursa de inspiratie la Paris, oras pe care-l viziteaza impreuna cu logodnica lui, Inez, si parintii acesteia. Ceea ce debuteaza ca un comedie usurica se transforma insa intr-o poveste fantastica, intrucat in fiecare noapte Gil, personajul jucat de Owen Wilson, se trezeste transportat in trecut, in fastuosul Paris interbelic. Pentru spectator, e o excelenta ocazie de a-si imbogati cunostintele despre „orasul luminii” si de a transpune, in paralel, imaginea interbelica a acestuia cu cea moderna.
Pentru regizorul Woody Allen, filmul constituie un nou prilej de a filma, in stilul sau caracteristic, frumusetile metropolei franceze, cu locatiile sale magice, precum Notre-Dame, Luvru, cladirea Operei, Arcul de Triumf sau Palatul Versailles. Sentimentul de nostalgie care va va cuprinde privind acest film este de nestavilit!
GABRIEL TUDOR
Comentarii