In ultimele doua decenii, cinefilii au fost nevoiti sa se obisnuiasca cu filme cu concepte nebunesti care umplu adesea afisele cinematografelor.
Filme bazate pe jucarii din copilarie, pe plimbari prin parcuri tematice sau avand in prim-plan personaje neverosimile au aparut cu o frecventa tot mai mare. Si, desi niciun critic de cinema nu le-ar fi dat sanse de succes, asemenea filme – dintre care vom cita cateva in cele ce urmeaza – s-au dovedit in cele din urma niste veritabile triumfuri.
John Wick
De ce nu ar fi trebuit sa functioneze: Tot ceea ce face ca filmele despre John Wick sa fie grozave se rezuma, de fapt, la jocul lui Keanu Reeves. Pentru ca practic povestea este una de duzina care nu a depasit vreodata succesul unei pelicule de categoria „B”. Este un film caruia, initial, nimeni nu i-a dat vreo sansa la box-office, dar care a reusit sa devina un veritabil „cult movie”.
De ce a functionat in totalitate: Secventele de actiune au fost coregrafiate minunat, iar Keanu Reeves a fost absolut perfect in rolul principal. Un film simplist despre un asasin dispretuit intr-o poveste care se desfasoara intr-o lume complexa, cu mult mai multe lucruri decat se vede la prima vedere.
O parte din motivul pentru care filmul a functionat atat de bine implica relatia personala a regizorului Chad Stahelski cu Keanu. Putini stiu ca Stahelski a fost cascadorul care l-a dublat pe Keanu in scenele periculoase din Matrix, iar John Wick a fost primul film regizat de el. Asadar, Stahelski nu numai ca avea experienta de lucru cu Keanu, dar cunostea cascadoriile la perfectie si de aceea a reusit sa faca din John Wick unul dintre cele mai interesante filme de actiune realizate vreodata.
Fata in fata
De ce nu ar fi trebuit sa functioneze: Fata in fata a fost considerat de la bun inceput un film absurd. Filmul spune povestea unui agent FBI pe nume Sean Archer (John Travolta) care incearca sa urmareasca un terorist pe nume Castor Troy (Nicolas Cage).
Dupa ce Archer afla despre o bomba pregatita sa explodeze, el se supune unei interventii chirurgicale pentru a lua chipul lui Troy, astfel incat sa poata aduna informatii de la asociatii lui Troy despre locatia dispozitivului. Intre timp, Troy il convinge pe acelasi doctor care i-a facut operatia lui Archer sa il opereze si pe el, schimbandu-si propria fata cu cea a lui Archer. Deci acum, baiatul bun arata ca baiatul rau, iar baiatul rau arata ca baiatul bun.
De ce a functionat in totalitate: In Fata in fata, povestea este inegala, iar scenele nu se „leaga” si cu toate acestea faptul ca filmul este incredibil de ciudat il face si in egala masura de bun. In timp ce in cinematografele americane nu se mai vazusera niciodata filme similare, in alte tari ele reprezentau o poveste cunoscuta. Nu-i de mirare ca regizorul John Woo si-a inceput cariera in China si, atunci cand a dorit sa transplanteze subiectul in America, n-a avut altceva de facut decat sa aleaga doi actori in voga si sa-i lase sa se desfasoare. Restul este istorie.
Elf
De ce nu ar fi trebuit sa functioneze: Succesul filmului Elf s-a bazat exclusiv pe faptul ca actorul care a interpretat personajul principal putea sa se descurce in acest rol. Daca actorul nu reusea sa vanda cum trebuie personajul amuzant, filmul ar fi fost mai mult decat groaznic.
Iar initial Will Ferrell nu fost chiar o alegere sigura. Ferrell era cunoscut mai ales pentru activitatea sa in populara emisiune Saturday Night Live, iar Elf a fost unul dintre primele sale roluri principale. Una dintre singurele sanse de a juca intr-un film pe care le-a avut inainte de Elf fusese O noapte la Roxbury, care a fost respins de critica si care nu a inspirat prea multe sperante pentru succesul lui Elf.
De ce a functionat in totalitate: Will Ferrell a fost si este o uriasa forta comica. El a stralucit, in mod absolut, in rolul simpaticului spiridus, deschizand calea pentru o cariera lunga si de succes in comedie, care include filme precum Un stirist legendar: Ron Burgundy si Frati vitregi.
Barbie
De ce nu ar fi trebuit sa functioneze: Un film centrat pe cea mai faimoasa papusa americana a fost dorit cu mult inainte ca studiourile Warner Bros, regizoarea Greta Gerwig si actrita Margot Robbie sa semneze contractul pentru el.
Da, papusa Barbie a mers pe Luna inainte ca femeile sa poata avea propriile carti de credit, dar a jucat, de asemenea, in roluri de gen si a fost acuzata ca le-ar oferi tinerelor fete standarde corporale nerealiste. Realizarea unui film care sa arate doar partea pozitiva a acestei mosteniri era improbabila si risca sa declanseze o avalansa de critici.
De ce a functionat in totalitate: Regizoarea si co-scenarista Greta Gerwig a luat toate defectele creatoarei Ruth Handler, ale Mattel si ale brandului Barbie si nu numai ca le-a recunoscut, dar a gasit comicul in ele. Cu trimiteri la musicalurile clasice din anii 1950 si un nivel de maiestrie care da o vibratie de arta, Gerwig a stiut ca, daca se implica total in acest film, el va avea succes.
Robbie si Ryan Gosling, in rolul personajului titular si al iubitului ei, Ken, ofera interpretari comice exagerate si angajate, care exacerbeaza ideea filmului, astfel incat ceea ce promitea sa fie un kitsch dezastruos s-a dovedit a fi o victorie roz si plastica.
GABRIEL TUDOR
Comentarii