Inca de la primul tur de manivela al fratilor Lumière, filmele au fost facute pentru a fi urmarite in sali de cinematograf, de catre un numar mare de oameni. Abia mult mai tarziu, cand aparitia casetelor video si a compact-discurilor a adus cinematograful in casele oamenilor filmele au inceput sa fie urmarite in cercuri restranse. Exista insa, spun cinefilii pasionati, si filme care ar trebui vizionate de unul singur, pentru ca mesajul lor sa fie inteles cat mai bine. Haideti sa facem impreuna o incursiune in lumea acestor filme si, daca nu le-ati vazut pana acum, poate ca ar fi cazul sa le urmariti… evident, singuri!
Cand totul e pierdut
Capacitatea lui Robert Redford de a vraji audientele este o axioma a cinematografiei. Chiar si ajuns la varsta senectutii, celebrul actor continua sa ne farmece, ca in cazul dramei din 2013, regizata de J.C. Chandor. Redford este un marinar singuratic, care infrunta vitregiile naturii, dar si nepasarea oamenilor, in cursul unei calatorii singuratice pe mare. Sa privesti tot singur acest film constituie o experienta care te transforma. Exista un singur personaj, care abia daca rosteste cateva cuvinte, ceea ce face ca su-netele naturii – un tunet, de pilda – sa te cutremure ca si cum ai fi acolo, in barca.
Misiune in spatiu
Regizat de Alfonso Cuaron, acest film din 2013 ii are drept protagonisti pe Sandra Bullock si George Clooney. In ciuda impactului deosebit avut la public si a salilor pline pe care le-a facut, adevaratii cinefili sustin ca e o pelicula de urmarit de unul singur. Senzatia pe care o ai, privind singur experienta cutremuratoare avuta de personajul Sandrei Bullock, cand se trezeste singura pe naveta spatiala, la sute de mii de kilometri de Pamant – totul pe fundalul unei coloane sonore absolut exceptionale – este de nedescris in cuvinte. Practic, retraiesti singuratatea eroinei si, fara sa vrei, vazand intinderile pustii ale Cosmosului, reflectezi la conditia umila a fiintei umane.
Inchisoarea ingerilor
Iata un film pe care multi, desi l-au vazut de cateva ori, nu se satura sa-l mai urmareasca, pe cand cei care il vad prima data devin fascinati si dependenti de el. Chiar daca pelicula, regizata de Frank Darabont, nu a avut un prea mare succes de box office, in timp a ajuns sa devina un „cult movie” si sa fie recunoscut drept unul dintre cele mai bune filme realizate vreodata. Vizionarea acestui film te transpune in pielea personajului principal si, retraindu-i drama sfasietoare simti ca nu ai nevoie de niciun companion – fie si doar pentru ca te-ar vedea plangand.
In salbaticie
Bazat pe romanul omonim, scris de Jon Krakauer, filmul relateaza povestea adevarata a lui Christopher McCandless (Emile Hirsch), un absolvent de facultate care a vrut sa infrunte salbaticia Alaskai, la inceputul anilor 90 ai secolului trecut si a murit de foame si epuzare dupa cateva luni de calatorie. Filmul are darul de a te scoate complet din lumea ta de zi cu zi si de a te transpune in mijlocul unei naturi ostile. Vei intelege, urmarindu-l singur, zadarnicia goanei umane dupa dobandirea de foloase materiale si n-ar fi exclus sa te inspire sa pleci intr-o calatorie – poate nu chiar pana in Alaska – pentru descoperirea sinelui.
Fantana
Filmografia regizorului Darren Aronofsky este incarcata de simbolism biblic, iar „Fantana” nu face exceptie. Protagonistii, interpretati de Hugh Jackman si Rachel Weisz, traiesc o frumoasa, dar sinuoasa poveste de dragoste. Filmul este, in sine, un spectacol vizual, iar cele trei povesti care se impletesc in cadrul lui necesita o concentrare deosebita. O singura clipa de detasare si ai putea pierde, poate, un detaliu crucial. E ca un puzzle din care nu poti rata nici o piesa, daca vrei sa ai imaginea de ansamblu. Povestea este emotionanta, dar privind-o alaturi de un grup de prieteni nu la fel de predispusi la reverie poate ruina intreaga experienta.
Nu exista tara pentru batrani
Unele dintre cele mai incitante filme „bizare” din memoria recenta – precum „Fargo”, „Marele Lebowski” sau „Citeste si arde” – au fost scrise sau regizate de fratii Joel si Ethan Coen. „Nu exista tara pentru batrani”, o alta creatie a lor, se remarca, intre toate, nu atat pentru actiunea tensionata, inspirata de romanul lui Cormac McCarthy, ci si pentru jocul actoricesc de exceptie a lui Tommy Lee Jones, Josh Brolin si, mai ales, Javier Bardem. Desi, in general, westernurile sunt filme lente, punctate cu izbucniri intermitente de violenta, „Nu exista tara pentru batrani” reuseste performanta de a te tine tintuit in fata ecranului de la inceput si pana la sfarsit, caci tensiunea, suspansul si „thrill-ul” nu inceteaza sa se acumuleze.
GABRIEL TUDOR
Comentarii