Veche de milenii dar mereu actuala, magia continua sa ne fascineze si astazi, intr-o epoca in care multe dintre ingenioasele ei trucuri au fost explicate. Si este clar ca, oricat am fi de sceptici si de carcotasi, exista oameni inzestrati cu capacitati extraordinare, ale caror numere de iluzionism ne lasa pur si simplu cu rasuflarea taiata. Astazi, ei se numesc David Copperfield sau David Blaine. Ieri purtau numele lui Harry Houdini, personaj aproape legendar, devenit, in secolul XX, un sinonim al magiei ridicate la rang de arta. Acesta este si personajul central al unui film pe care cinefilii romani vor avea in curand prilejul sa-l vada, pe ecranele cinematografelor.
Fascinanta "printesa Kali"
Dupa ce "Iluzionistul", cu Edward Norton, a dovedit interesul publicului de pretutindeni pentru lumea magiei si ocultismului, iata ca a venit randul regizoarei australiene Gillian Armstrong sa abordeze aceasta tema. A rezultat un thriller supranatural si romantic, in care Guy Pearce si Catherine Zeta-Jones fac roluri de exceptie. Inspirata de fapte reale, coproductia australo-britanica il prezinta pe controversatul magician american de origine maghiara Harry Houdini la apogeul carierei sale, in anii '20 ai secolului trecut. Avand o lume intreaga la picioare, adulat si apreciat, privit chiar cu o teama superstitioasa de multi, Houdini are totusi un regret: ca nu s-a putut afla, in urma cu treisprezece ani, la capataiul mamei sale muribunde.
El ofera 10.000 dolari – o suma colosala pentru acele vremuri – oricui il va ajuta sa contacteze spiritul mamei sale si sa-i dezvaluie ultimele cuvinte ale acesteia. Desigur, oferta este tentanta si printre cei atrasi de ea se numara si o abila escroaca scotiana, Mary McGarvie – ce-si luase numele de scena "printesa Kali" (o Catherina Zeta-Jones mai superba ca niciodata). Ea pretinde ca ar fi un medium deosebit, dar de fapt apeleaza la fiica sa, Benji (Saoirse Ronan), pentru a strange informatii din public, informatii pe care le prezinta ulterior, ca fiind furnizate de rudele decedate ale celor vizati. Mary reuseste sa-l farmece pe Houdini dar se izbeste de duritatea protectorului manager al acestuia, Sugarman, care isi da seama imediat cu cine are de-a face.
De la escrocherie la idila
Desigur, pana la un punct Sugarman are dreptate, fiindca Mary si fetita ei nu urmaresc, initial, decat sa puna mana, prin frauda, pe banii magicianului, profitand de slabiciunea lui. Dar Houdini se lasa fermecat de frumusetea femeii si ii face jocul. Incercarea ei de a contacta spiritul mamei decedate a magicianului esueaza insa si, cand insusi Houdini incepe sa aiba suspiciuni in ceea ce le priveste pe cele doua sarlatance, mica Benji este cuprinsa de un acces ciudat; incepe sa se tavaleasca pe pamant si sopteste cuvinte in ebraica, strigandu-l pe magician pe numele sau adevarat – Erich, vorbind apoi in germana, limba pe care Mary, uimita la randul sau de cele petrecute, jura ca nu o cunoaste. Impresionat, Houdini le acorda recompensa promisa, insa femeia, care se indragostise de el, vrea mai mult. Cei doi vor incepe o idila romantica, incheiata abrupt si dramatic prin moartea artistului, din cauza unui riscant numar de magie, in urma caruia sufera o ruptura de apendice si moare de peritonita.
Saoirse Ronan "confisca" filmul
Parte comedie – mai ales secventele "numerelor" de spiritism puse la cale de cele doua ingenioase escroace, parte drama, filmul lui Armstrong reuseste sa-l captiveze pe privitor, prin atmosfera intunecata, gotica, pe care o creeaza. Atat Guy Pearce cat si Catherine Zeta-Jones (al carui accent scotian este absolut fermecator!) fac roluri bune – secventa in care incearca sa se sarute iti taie, pur si simplu, respiratia – dar cea care "confisca" practic filmul este adolescenta Saoirse Ronan. Aflata la prima sa pelicula, fata se dovedeste un talent innascut si joaca de minune drama adolescentei fascinate de Houdini si care ajunge sa fie geloasa pe mama ei, la randul ei indragostita de celebrul magician.
Armstrong surprinde cu maiestrie sentimentele ce-i anima pe eroii sai, plasandu-i totodata pe acestia intr-un Edinburgh interbelic reconstruit pana la ultimul detaliu – sa nu uitam ca ea a fost nominalizata la Oscar, pentru decoruri si costume, cu filmul "Stralucita mea cariera". Este adevarat, acuratetea istorica nu e aceeasi si in ceea ce priveste varsta personajului principal: in 1926, anul in care se petrece actiunea, Houdini nu era un barbat in floarea varstei, asa cum este portretizat, ci unul de 52 de ani… In plus, o gafa care a fost, firesc, considerata antologica, il face pe renumitul magician ca, macinat de durerile provocate de apendicele rupt in urma unei lovituri puternice de pumn, sa se tina cu mainile de partea stanga a abdomenului, desi si un scolar stie ca apendicita se face pe dreapta…
GABRIEL TUDOR
Comentarii