Multi regizori autohtoni au încercat sa surprinda, în filmele facute dupa Revolutie, conflictul între generatii: între cei ce au trait perioada comunista, cu lipsurile, frustrarile si oprimarile ei, si adolescentii de astazi, care, lipsiti de oprelisti si temeri, au impresia ca totul este permis. Tânarul regizor Radu Muntean încearca – si reuseste – altceva: sa redea cu maiestrie nu un conflict între generatii, ci conflictul ce ia nastere în sufletul unui singur om, între trecut si prezent, zbuciumul interior care îl framânta pe un barbat trecut de 30 de ani, macinat între dorul de a retrai placerile adolescentei si datoria de familist. Cei ce vor avea prilejul sa vizioneze pelicula Boogie, care ruleaza din acest weekend pe ecranele românesti vor simti cu siguranta o nostalgie pentru vremea ce alearga si nu se mai întoarce înapoi…
Barbatul la (ceva mai mult de) 30 de ani
Dupa ce a facut peste 300 de spoturi publicitare în România, devenind unul dintre cei mai apreciati specialisti ai genului, la noi, Radu Muntean si-a încercat talentul si într-un domeniu mai profund: lung-metrajul. Si a facut-o, opineaza criticii, cu succes. Mai întâi a realizat Furia, o excelenta cronica a lumii interlope bucurestene, apoi Hârtia va fi albastra, descrierea noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, vazuta prin ochii unui soldat ce se trezeste în postura de „participant la Revolutie”.
Acum a venit rândul unei creatii de o factura total diferita, dar în care se regaseste preocuparea regizorului pentru analiza psihologica a personajelor, pentru problematici precum cea a generatiei pierdute, a sperantelor desarte, a viselor spulberate, a goanei în cercul unei vieti frustrante, din care iesirea pare imposibila. Dar în Boogie – creatia la care ne referim – personajul principal încearca aceasta iesire, cauta revenirea la anii nebuni din adolescenta, când totul parea posibil iar greutatile traiului cotidian erau cu totul necunoscute. Protagonistul, Bogdan Ciocazanu, numit de prietenii de odinioara Boogie, este interpretat de acelasi Dragos Bucur, actorul-fetis al lui Muntean si fara îndoiala cel mai înzestrat reprezentant al noului val de actori români.
Ispita si deziluzie
Povestea lui este banala, fiind de fapt povestea noastra, a majoritatii tinerilor care au depasit „cu putin” vârsta de 30 de ani. Prins în hatisul vietii de familie, cu un serviciu solicitant, copil mic, griji si datorii, Bogdan pleaca la mare cu sotia si fiul de 3 ani, pentru un scurt respiro, de 1 mai, asa cum facea, aproape ca un ritual, în adolescenta. Ceea ce parea sa fie doar o ocazie de reîncarcare a bateriilor devine însa, dupa întâlnirea întâmplatoare cu cei mai buni prieteni din liceu, prilejul pentru a retrai distractiile din tinerete.
Doar ca, spre deosebire de el, care este legat de obligatiile familiale, cei doi amici, Penescu (jucat de Mimi Branescu), agent la o firma de turism si Iordache (Adrian Vancica), stabilit de ani buni în Suedia, sunt liberi ca pasarea cerului si dornici de distractii. Tentatia unei reîntoarceri la anii adolescentei este prea mare ca Bogdan sa-i reziste si, dupa o discutie aprinsa cu sotia, tânarul trânteste usa camerei de hotel si pleaca în cautarea timpului pierdut…
Va urma o noapte de pomina, condimentata din besug cu bautura, jocuri, flirt si prezenta unei exotice prostituate pe nume Ramona dar, paradoxal, desi a avut ocazia sa mai fie, pentru câteva ore, din nou adolescent, Bogdan traieste o profunda deziluzie. El întelege ca timpul a facut ca lucrurile sa se schimbe total, ca diferentele de mentalitate dintre prieteni s-au marit iar prietenia unor oameni maturi nu mai poate fi o relatie bazata doar pe apetitul comun pentru distractii, bautura si femei. Desigur, iesirea din vis este amara dar lectia îi va fi utila lui Bogdan, întrucât va reprezenta o trezire la realitate, o modalitate de maturizare pe care nici nu si-ar fi putut-o imagina, pâna la aceasta experienta de viata.
Esticii au apreciat filmul mai mult decât occidentalii
Desi criticii de la revista franceza de cinema Telerama l-au considerat „o deceptie”, filmul lui Muntean a fost prezentat în premiera, în luna mai, la Cannes, în cadrul sectiunii Quinzaine des Realisateurs, bucurându-se de o calda primire din partea publicului. „Luminat de un soare palid si o lumina de neon, Boogie este o plimbare rapida, fara accente, prin barurile si salile de bowling din Saturn, o sinistra statiune de la Marea Neagra. O privire livida asupra necazurilor vietii conjugale si a angoaselor tinerilor, fara energie si fara umor.
Si un mare acces de tristete”, se scrie pe site-ul de internet al publicatiei mentionate. De o parere total diferita este site-ul sentieriselvaggi.it, care releva ca „filmul lui Muntean pare a fi facut pentru a accentua capacitatile celor doi actori (Dragos Bucur si Anamaria Marinca), mai ales ale barbatului, la care se adauga un scenariu puternic si o regie niciodata inoportuna, totul realizat cu putine tehnici de montaj.
Rezultatul este corect, poate nu genial, dar compune o alta placuta din mozaicul reprezentat de una din cele mai interesante cinematografii tinere aparute în ultimii ani: o cinematografie înflorita dupa Ceausescu, condimentata adesea cu revelatii dezarmante despre realitate si de un atât de cinic gust pentru grotesc”. La fel de apreciat a fost filmul la festivalul de film Transilvania, la cel de la Palic, unde a primit Premiul special al Juriului si la cel de Karlovy Vary – semn ca esticii înteleg mult mai bine decât occidentalii ironia cruda, frustrarile si hazul de necaz care însotesc perioada de tranzitie a ultimilor ani, în fostele state comuniste.
Si nu putem încheia fara a mentiona si una dintre cele mai bune caracterizari ale filmului, caracterizare apartinând chiar regizorului Muntean: „Încercarea celor trei eroi de a-si recupera tineretea într-o noapte se aseamana într-un fel cu cea a unei vechi trupe de rock care desi s-a desfiintat, se reuneste dupa ani pentru un ultim concert. Desi concertul are ceva din farmecul de altadata, oamenii nu se mai simt pe scena, tobarul nu mai tine ritmul, iar solistul a chelit si îsi pierde vocea dupa a doua piesa.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii