Nu facem referire la faimosul roman de tinerete al lui Mircea Eliade – desi ar fi minunat sa vedem o ecranizare a sa – ci la un alt miop devenit celebru tot datorita harului artistic cu care pronia cereasca l-a inzestrat: John Lennon. Pentru ca filmul Nowhere Boy, care va rula in curand pe ecranele romanesti spune povestea nespusa a adolescentei celui ce a fost unul dintre cei mai talentati si mai influenti muzicieni ai ultimului secol.
Un artist carismatic dar controversat
Ca artisti, cantareti, producatori si persoane publice, cei patru Beatles – John Lennon, Paul McCartney, George Harrison si Ringo Starr – au fost adesea subiectul unor filme artistice sau documentare, figura dominanta ramanand, desigur, Lennon, liderul carismatic al trupei. El a fost intruchipat de actorul, originar tot din Liverpool, Ian Hart, in Backbeat, filmul lui Iain Softley (despre inceputurile Beatles la Hamburg), si in The Hours and Times, pelicula lui Christopher Munch (despre calatoria intreprinsa de Lennon, alaturi de Brian Epstein, la Barcelona), si, a aparut, ca personaj secundar, in filmul lui Todd Haynes, I’m Not There, inspirat de viata lui Bob Dylan. De asemenea, Lennon a fost figura favorita a realizatorilor de documentare, gratie activitatilor sale politice – de pilda in US vs John Lennon (2006) si apare si in portretul socant realizat de Andrew Piddington asasinului lui, Mark Chapman (The Killing of John Lennon). Acum a venit randul debutantului Sam Taylor-Wood sa faca lumina in ceea ce priveste anii de formare ai lui Lennon.
Adolescenta, intre doua inmormantari
Desi nu seamana mai deloc cu adevaratul John Lennon, tanarul Aaron Johnson se achita cu succes de sarcina de a-l reprezenta pe ecran. Cu un scenariu semnat de Matthew Greenhalgh, Nowhere Boy surprinde cinci ani din viata lui Lennon, de la moartea unchiului sau George (David Threlfall), un om de o cumsecadenie extraordinara si pana la plecarea la Hamburg, cu nucleul trupei Beatles, la varsta de 19 ani. Taylor-Wood reuseste sa surprinda foarte realist imaginea unei lumi pe cale de a se ridica din austeritatea razboiului. Filmul este incadrat de doua inmormantari si dominat de doua femei. Prima ceremonie funebra este pentru unchiul George, a doua pentru mama lui John, Julia, decedata intr-un accident rutier. Femeile sunt matusa Mimi, in casa careia John a trait de la varsta de 4 ani si mama lui, Julia, care l-a abandonat, practic, in 1944. Dupa moartea unchiului, adolescentul se intalneste cu mama sa, care incepe sa devina o figura dominanta pentru el; dupa moartea mamei, el realizeaza ca trebuie sa se rupa de trecut, de copilarie si jocuri, pentru a duce o viata pe propriile picioare, ca muzician.
Femeile din viata lui
Influenta pe care cele doua femei ce au marcat adolescenta lui Lennon este admirabil redata in film. Pe de o parte, este matusa Mimi (in interpretarea de a exceptie a lui Kristin Scott-Thomas), o casnica din clasa mijlocie severa si cu conceptii conservatoare, care vrea sa faca din John un burghez respectabil si il inscrie la Quarry Bank, o scoala ce daduse Marii Britanii doi ministri laburisti. In contrast cu austera matusa apare mama lui, Julia, acum casatorita si avand doua fetite cu un gentilom respectabil (David Morrissey), din aceeasi tagma cu blandul unchi George. Fermecatoare si aventuroasa, Julia are o relatie aproape incestuoasa cu fiul ei, incurajindu-i interesul pentru muzica, introducandu-l in lumea rock’n’roll si explicandu-i conotatiile sexuale ale acesteia. Firea rebela a lui John se simte mai apropiata de a usuraticei sale mame; el chiuleste de la scoala, calatoreste pe acoperisul autobuzelor, fluiera fetele in parc si se simte tot mai atras de muzica. In termeni religiosi, cele doua femei sunt ingerul, respectiv demonul, duelandu-se pe sufletul incercat al adolescentului. In final, insa, acesta le va respinge pe amandoua, intr-un acces de personalitate ce-i va fi caracteristic si la maturitate.
Viata unui muzician, descrisa fara muzica!
Ca o curiozitate, sa spunem ca partenerul de scena al lui Aaron Johnson, Thomas Sangster – interpretul lui Paul McCartney – este un bun cantaret la chitara, deci parea a fi actorul cel mai nimerit pentru rol. Doar ca el este… dreptaci, ori McCartney este stangaci! Ca urmare, actorul a trebuit sa invete sa cante cu stanga, in scenele in care protagonistii improvizeaza la chitara, sub egida trupei Quarrymen, ulterior redenumita Beatles. Producatorii au negociat cu Yoko Ono, vaduva lui Lennon, dreptul de a folosi cantecele lui Lennon, in coloana sonora fiind incluse si melodiile duetului elecro-pop Goldfrapp. Ciudat e faptul ca, in aceasta biografie a unuia dintre cei mai controversati muzicieni ai epocii moderne, muzica joaca un rol aproape nesemnificativ. Exista putine referinte la opera lui de mai tarziu; il vedem pe John luind lectii de banjo de la mama lui, cumparandu-si prima chitara, formand grupul Quarrymen, adoptand coafura excentrica a lui Elvis, leganandu-se pe ritmurile lui Buddy Holly si facand cunostinta cu Paul McCartney. Dar in loc sa se axeze pe circumstantele unice care au dat nastere unui geniu muzical, filmul se vrea mai curand o poveste romantica despre ajungerea la maturitate, un Bildungsroman inganat pe corzi de chitara…
GABRIEL TUDOR
Comentarii