Orice am spune si cu toate meritele sale, cinematografia americana sufera adesea de o penurie de filme psihologice – spre deosebire de cea europeana, asiatica sau, mai nou, chiar africana, unde majoritatea productiilor trateaza despre cele mai profunde sentimente umane. La Hollywood se fac mii de filme de actiune, thrillere, comedii siropoase dar pelicule memorabile sunt, in fiecare an, doar atatea cat le poti numara pe degetele unei maini. Din fericire, cinefilii romani au ocazia sa vada unul dintre operele din aceasta ultima categorie – Paranoid Park.
Noz w Wodzie, varianta 2007
Cand am vazut acest film, gandul m-a dus instinctiv nu atat la Accidentul lui Sergiu Nicolaescu, cu care se aseamana foarte mult, cat la Cutitul in apa al lui Polanski, desi este evident ca productia regizorului Gus Van Sant nu contine filonul geniului lui Polanski. Dar epica si mai ales ideea in sine este aceeasi: ce faci dupa ce, printr-un gest absurd, rapui viata aproapelui tau. Pe de alta parte, Van Sant nu este novicele care era Polanski atunci cand a regizat Noz w Wodzie, ci dimpotriva, un cineast cu experienta, nominalizat chiar la Oscar pentru superbul Good Will Hunting.
Talentul cu care el reflecta zbuciumul eroului principal, framantat de mustrari de constiinta dupa comiterea unei fapte abominabile va va cuceri cu siguranta si veti iesi din sala de cinematograf transfigurati si obsedati de gandul: ati avea sau nu curaj sa va asumati o fapta grava, pe care nimeni altcineva nu stie ca ati comis-o, in afara propriei constiinte? Van Sant pune pe tapet o poveste credibila, cu personaje luate din viata imediata si actorii sai, desi nu sunt faimosi ci tineri si cvasinecunoscuti (filmul reprezinta debutul in fata camerelor al actorului principal, Gabe Nevins) dau, poate tocmai de aceea, farmec povestii. Nu intamplator, daca a ratat Oscarul pentru Good Will Hunting, a castigat in schimb un Palme d Or, la Cannes, tocmai pentru Paranoid Park!
Accidentul
Eroul filmului este Alex, un adolescent nu rautacios, nu miop, ci doar revoltat. Revoltat impotriva a tot ceea ce simte si vede in jurul sau. Criza de personalitate inerenta acestei varste delicate e agravata la el de faptul ca parintii sai se afla in plin proces de divort. Fire bolnavicios de sensibila, el nu are prieteni apropiati, in afara unei colege, Macy, si a unei alte fete, Jennifer, cu care ar infiripa o relatie, daca timiditatea nu l-ar impiedica. Pentru a iesi din carapace, el gaseste un debuseu atunci cand descopera Eastside Skate Park, un spatiu de joaca destinat pasionatilor de skateboard si numit, de catre acestia, Paranoid Park. Tovarasia skaterilor il face dintr-o data pe Alex sa se simta mai puternic, ii da curaj si regaseste in ei familia pe care nu o mai are acasa.
Dar reversul medaliei este tragic. La sugestia lui Scratch, un skater plin de tupeu si care are suficient „calitati” spre a face din el un lider pentru Alex, baietii se agata de un marfar, din dorinta de a face ceva neprevazut. Si neprevazutul nu intarzie sa apara: un paznic feroviar ii surprinde si incepe sa-l loveasca pe Scratch cu o lanterna lunga, pentru a-l obliga sa se dea jos. Alex riposteaza, impingandu-l pe agresor cu placa de skate iar paznicul cade si este hacuit indata de un tren ce venea pe linia vecina. Ingrozit de fapta comisa, adolescentul arunca placa de skate intr-un rau si scapa de hainele cu care era imbracat, din dorinta acerba de a musamaliza totul.
Finalul il scriu spectatorii
Dupa cateva zile insa, mai multi skateri din scoala, printre care si Alex, sunt chestionati de un ofiter de politie si criminalul fara voie afla, ingrozit, ca oamenii legii ii gasisera placa de skate si considerau ca exista o legatura intre ea si moartea paznicului. Desigur, nimeni nu-l pune in mod oficial sub acuzare pe Alex, desi detectivii banuiesc, din raspunsurile sale in doi peri ca el ar fi autorul. Tanarul nu dezvaluie nimanui nimic dar este macinat de gandul vinovatiei. Devine si mai introvertit, si mai tacut, e evident ca un resort interior s-a rupt in el, mutismul lui da de banuit politiei, stangacia cu care improvizeaza minciuni este evidenta pentru politisti si cu toate acestea ei nu-l pot determina sa marturiseasca si nu au, de altfel, nici o proba concreta impotriva sa.
Macy intuieste ca ceva nu e in regula si, dupa ce nu reuseste sa-l convinga a-i dezvalui taina, il sfatuieste sa-si astearna temerile pe hartie, ca o forma de eliberare. Ceea ce Alex va face, dar catharsisul dorit nu se produce si adolescentul arde jurnalul in care isi povestea, cautand justificari, crima. Filmul se incheie intr-o nota de mister care-l va fascina pe spectator – poate acesta a fost tocmai „trucul” lui Van Sant pentru a nu putea uita prea usor opera lui. Intrebarile raman asadar deschise: este Alex vinovat sau nu? A fost crima, accident sau autoaparare? Trebuie el sa se predea pentru fapta comisa sau paznicul a primit ce a meritat, pentru ca a agresat cu buna stiinta, in vreme ce tanarul a actionat din instinctul de autoaparare? Mergeti la film si dati propriile dumneavoastra raspunsuri…
GABRIEL TUDOR
Comentarii