Ma opresc in aceasta saptamana asupra unui prozator oarecum uitat in zilele noastre, uitat atat de scriitorii care l-au cunoscut, cat si de cititorii comozi care au devenit utilizatori de Netflix.
Este vorba despre Petre Stoica, un scriitor apreciat de critica literara a deceniilor 7 si 8 ale secolului trecut, apartinand de ceea ce a fost denumita, oarecum impropriu si fortat „Generatia 60”. Spun „impropriu si fortat” pentru ca in anii 80 a debutat o grupare de tineri scriitori, prozatori (Sorin Preda, Mircea Nedelciu) si poeti (Traian T. Cosovei, Mircea Cartarescu) care a primit eticheta, adoptata de critica vremii, de „Generatia 80”.
Din aceasta „Generatie 80” am facut parte si eu, dar si alti scriitori precum Gheorghe Craciun, Nicolae Iliescu sau Florin Iaru (Rapa), despre care in epoca se recunostea faptul ca sunt reprezentantii unei generatii nonconformiste, interesata de viata omului simplu, cu problemele lui de zi cu zi, care se indeparteaza radical de cliseele si sabloanele prozei si poeziei anilor 50-60, aducand astfel „un aer proaspat in literatura romana postbelica”.
Eticheta si opera tinerilor scriitori, care au fost lansati de istoricii literari Ovid. E. Crohmalniceanu (conducatorul cenaclului Junimea al Facultatii de Limba si Literatura din Bucuresti) si Nicolae Manolescu (fondatorul Cenaclului de Luni), au fost intampinati cam oblic, atunci cand nu era laudata, de tagma literara a debutului de deceniu 80.
Acesta este motivul pentru care, pentru a anula impresia de unicitate a desantului „Generatia 80”, rebela, nonconformista, a fost dublata de etichetele „Generatia 60” sau „Generatia 70, ulterior „Generatia 90”, in care au foat inglobati scriitori ale caror opere literare au aparut pe piata in anii ’60, ’70 sau ’90. Fara ca ei sa fi avut un program literar bine si exact definit ca al „Generatiei 80”.
Revenind, m-am oprit asupra lui Petre Stoica deoarece in revista Vatra Veche, continuatoarea revistei VATRA, fondata in 1894 de Ioan Slavici, I. L. Caragiale si George Cosbuc, si condusa azi de scriitorul Nicolae Baciut, Dorin Nadrau din SUA, ni-l readuce in memorie pe uitatul scriitor, in articolul „Memorialistica lui Petre Stoica”.
„Intemeietor spiritual al «generatiei 60», alaturi de stralucite varfuri ale literaturii romane (Nichita Stanescu, Matei Calinescu, Cezar Ivanescu, Modest Morariu, Cezar Baltag)”, scrie Dorin Nadrau, „Petre Stoica s-a remarcat ca poet, publicist, traducator si pasionat bibliofil. A fost deosebit de prolific, fiind considerat scriitorul cu cea mai mare longevitate literara. S-a nascut in judetul Timis (1931), iar dupa absolvirea Liceului «C. D. Loga» din Timisoara s-a mutat la Bucuresti si a urmat cursurile Facultatii de filologie (sectiile romana si germana). Intre anii 1954-1962, a fost corector la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (E.S.P.L.A.) si la Editura Univers. Din ianuarie 1963, pana in august 1972, timp de 9 ani, a fost redactor principal la apreciata revista Secolul XX. In anul 1964, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, institutie in care, dupa 1989, a fost ales in Consiliul de conducere.”
In 1995 a intemeiat Fundatia Culturala Romano-Germana „Petre Soica”, avand drept obiectiv reconstituirea vietii culturale si spirituale romana si germana de pe teritoriul Banatului. In anul 2007, si-a vazut visul cu ochii: la 14 septembrie, a deschis Muzeul Presei „Sever Bocu”, muzeu unic in Romania, cuprinzand ziare, gazete, manifeste, jurnale, foi volante si cateva componente ale unei vechi tipografii. Retras la Jimbolia, poetul nu a disparut catusi de putin din peisajul poeziei romanesti, publicand nu mai putin de sapte carti si traducand altele din limba germana si din poeti nordici, mai scrie Dorin Nadrau.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii