Nu cu mult timp în urma, Humanitas Fiction (Raftul Denisei) a lansat în librarii volumul Memoriile lui Hadrian scris de Marguerite Yourcenar (în traducerea si cu notele lui Mihai Gramatopol). Povestea împaratului Hadrian este o rafinata meditatie despre moarte, dualitatea corp-spirit, dragoste, sacralitate si timp. Considerat unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului al XX-lea, Memoriile lui Hadrian poarta marca inconfundabila a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primita în Academia Franceza.
Conceput sub forma unei scrisori testamentare adresate de împaratul Hadrian succesorului sau, Marcus Aurelius, romanul este unul de o extraordinara adâncime psihologica. Cronica vietii lui Hadrian, scrisa de el însusi, ofera prilejul pentru o reconstituire exemplara a celui de-al doilea secol al erei noastre, autorul fictiv glosând asupra fiecarui eveniment si subliniindu-i anvergura în contextul epocii. Romanul este, în acelasi timp, o importanta meditatie asupra istoriei, un studiu asupra vietii politice si a relatiilor complicate ale lui Hadrian cu multi dintre contemporanii sai, uneori prieteni, alteori dusmani.
Existenta tumultuoasa a împaratului, cu momentele de triumf si înfrângerile sale, devine astfel pretextul pentru a vorbi despre o lume ravasita de razboi si despre cum se poate pastra integritatea spiritului de-a lungul unei vieti. Meditatiile lui Yourcenar despre corp si „sufletul mic, blând si calator / Tovaras al trupului meu care te-a gazduit”, cum îl numea chiar împaratul Hadrianus, sunt multe în carte, iata un mic fragment: „Ochiul practicianului nu vedea în mine decât o însumare de umori, jalnic amestec de limfa si sânge. Pentru prima oara în aceasta dimineata m-am gândit ca trupul, credincios tovaras, prieten mai de nadejde si mai bine cunoscut mie decât sufletu-mi, nu este decât un monstru prefacut care în cele din urma îsi va devora stapânul. Pace… Îmi iubesc corpul; m-a slujit bine si în toate felurile, asa ca nu-i precupetesc îngrijirile necesare. Dar nu ma mai bizui, cum Hermogenes înca pretinde ca o face, pe însusirile miraculoase ale plantelor, pe dozajul exact de saruri minerale pe care s-a dus sa-l caute în Orient. Desi foarte inteligent, omul acesta mi-a debitat vagi formule menite sa ma mângâie, prea banale însa pentru a mai amagi pe cineva; stie cât urasc acest gen de impostura; a practicat oare cineva medicina vreme de mai bine de treizeci de ani fara a avea ce sa-si reproseze? Îl iert pe bunul slujitor pentru încercarea de a-mi ascunde moartea. Hermogenes este un savant; este chiar un întelept; probitatea lui este cu mult superioara celei a unui oarecare medic de curte. Va fi sa fiu cel mai îngrijit dintre toti bolnavii. Dar nimeni nu poate depasi limitele firii; picioarele umflate nu ma mai tin în timpul lungilor ceremonii romane; ma sufoc; si am saizeci de ani”.
Marguerite de Crayencour s-a nascut la Bruxelles pe 8 iunie 1903, de educatia ei se va ocupa, în Franta, tatal anticonformist si extrem de cultivat. El îi plateste publicarea primelor doua plachete de versuri, dupa ce, împreuna, aleg pseudonimul debutantei, Yourcenar, o anagrama a numelui lor de familie.
În 1938 publica Povestiri orientale (Nouvelles orientales), iar în 1939, romanul Lovitura de gratie (Le Coup de grâce). În 1951 apare romanul Memoriile lui Hadrian (Mémoires d’Hadrien) si în 1968, romanul Piatra filozofala (L’Śuvre au noir). În 1977 îi este oferit Grand Prix de l’Académie Française pentru întreaga opera, iar în 1980 devine prima femeie primita în Academia Franceza. S-a stins din viata la 17 decembrie 1987.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii