Moarte la Venetia

Reteta succesului, in ceea ce priveste a saptea arta, implica de cele mai multe ori prezenta, intr-un anumit film, a unui numar cat mai mare de vedete pe centimetru patrat de pelicula sau o locatie exotica foarte cunoscuta. Filmul Turistul, una dintre primele productii importante cu care cinefilii romani se pot delecta la inceputul anului, are ambele ingrediente si totusi criticii ne avertizeaza: la pomul laudat nu va duceti cu sacul!

O femeie fatala…

   Ati putea fi tentati sa credeti ca alaturarea, in acelasi film, a unor staruri precum Angelina Jolie si Johnny Depp reprezinta o garantie a reusitei. De altfel, se pare ca insisi producatorii au pornit de la premisa ca, daca Jolie aduce, in filmele in care joaca singura, incasari de sute de milioane de dolari, iar Depp asijderea, reunindu-i sub umbrela aceleiasi pelicule, sumele se vor aduna. Un pariu riscant, intrucat, desi filmul a fost lansat deja in Occident, cinefilii s-au declarat mai degraba dezamagiti de el, in vreme ce criticii l-au „forfecat”, pur si simplu.

 

O alta varianta a unui film  francez realizat in 2005, Anthony Zimmer, regizat de Jerome Salle si avandu-i drept protagonisti pe vesnic tanara Sophie Marceau si pe Yvan Attal, Turistul lui Florian Henckel von Donnersmarck (cel care a primit un Oscar pentru „Vietile altora”, in 2006). Jolie o interpreteaza pe Elise Clifton Ward, agenta a spionajului britanic si o „tinta” misterioasa, aflata sub supravegherea permanenta a mai multor servicii secrete, inclusiv Scotland Yard, al carui reprezentant, inspectorul sef Jones (Timothy Dalton). Femeia este insotita ca o umbra de un gangster rus si de acolitii acestuia. De fapt, toti o cauta nu pe Elise, ci pe un profesionist in ale delapidarilor si ingineriilor financiare de proportii, uns cu toate alifiile si foarte aluziv, numit Alexander Peirce, de care se stie ca sarmanta Elise este indragostita nebuneste.

…Si o confuzie pe masura!

    Firesc, atunci cand eroina primeste o invitatie de la Peirce, pentru un ceai in doi la cafeneaua ei favorita din Paris, ea se grabeste sa o onoreze, urmata de o tarla de spioni. Doar ca Peirce stie ce „cozi” are si pregateste o lovitura de maestru: el o instruieste sa mearga mai intai la Venetia, unde diabolica femeie il va seduce pe un chipes necunoscut. Acesta este un manierat profesor de matematica din Wisconsin, Frank Tupelo (interpretat de Johnny Depp), care venise la Venetia spre a-si exorciza demonii unei iubiri pierdute. Cum Tupelo seamana foarte mult, la infatisare si statura, cu temutul Peirce si cum intalnirea absolut „intamplatoare” ii ofera Elisei posibilitatea de a-si pune in valoare farmecele, atragandu-l pe dascalul american in luxosul ei apartament de hotel, agentii straini si gangsterii vor fi convinsi ca au de-a face intr-adevar cu infractorul atat de vanat, care in opinia lor a facut o operatie estetica, spre a se ascunde, si vor pune, efectiv, tunurile, pe bietul Tupelo, care nu banuieste in ce paienjenis a intrat. Normal, vor urma o serie intreaga de urmariri, batai, impuscaturi si lichidari sangeroase de conturi, din care Tupelo va iesi cam sifonat, regretand probabil, in vreme ce-si contempla cucuiele, ca s-a lasat asa de usor imbrobodit de diavolita cu ochi imbietori.

Jolie si Depp par veniti fiecare „din alt film”!

    Alaturarea, pe afisul filmului, a unor titani de talia lui Jolie si Depp nu este insa suficienta pentru a face dintr-o pelicula considerata de critici „terna si neinspirata” o atractie. Desigur, daca va este dor de cei doi actori si vreti sa-i vedeti evoluand pentru prima oara impreuna, si dansand ca la carte – carcotasii s-au intrebat cine l-o fi invatat pe un profesoras provincial si timid sa danseze de-a dreptul divin? – puteti merge cu incredere la Turistul. Nu va asteptati totusi la prea mult, pentru ca, daca in alte filme ambii protagonisti au fost de-a dreptul fermecatori – ca de pilda Angelina in „Changeling” sau Depp in seria „Piratii din Caraibe” – aici ei par doi straini care vorbesc platitudini pentru a umple pelicula. Dialogurile filmului au fost de-a dreptul desfiintate de critici, care spun ca n-au mai vazut de mult atatea truisme si clisee inghesuite in cele aproape doua ore de urmariri si impuscaturi.
  

Se vede clar ca Angelina si Depp sunt, efectiv, „din alt film” si ca distanta existenta intre ei in viata reala, unde, orice s-ar spune,  nu sunt firi complementare, s-a pastrat si pe ecran. Angelina pare o aristocrata plictisita, Depp un barbat saturat de viata, deloc convingator in interpretarea unui personaj care trebuie sa fuga unde vede cu ochii spre a-si salva pielea – e ca si cum el ar sti dinainte ca la final va scapa basma curata si nici nu se prea agita sa ocoleasca gloantele indivizior care-i vor capul.  Filmul, apreciaza criticii, ar fi putut deveni, in mainile unui regizor mai priceput si ale unor actori poate mai putin celebri, dar mai dornici sa joace cu adevarat, nu doar sa mimeze, o capodopera de genul „Sarada” sau „Sa prinzi un hot”. A sfarsit insa prin a fi o pelicula usurica, precum Knight and Day – unde prezenta lui Tom Cruise si Cameron Diaz nu a fost suficienta pentru a atrage succesul.

GABRIEL TUDOR