Desi traditiile populare datând de milenii îl vad pe Creator ca pe un batrân cumsecade, cu parul si barba lungi si albe – un fel de Mos Craciun înzestrat cu ceva mai multe atributii – în epoca moderna, aceasta reflectare a imaginarului popular s-a schimbat. Cea de-a saptea arta, de pilda, dornica de a face pe plac adeptilor „corectitudinii politice” sau poate tocmai de a ironiza aceasta gaselnita a secolului XXI, a considerat ca Dumnezeu nu trebuie sa fie neaparat alb la piele, ci doar la par. Si asa se face ca, în câteva filme, simpaticul actor de culoare Morgan Freeman a jucat rolul lui Dumnezeu.
Ba mai mult, s-a si destainuit telespectatorilor de pretutindeni, într-un apreciat serial stiintific, „Povestea lui Dumnezeu”. Ce alte lucruri interesante a mai facut, de-a lungul prodigioasei sale cariere acest „Dumnezeu mai mic”, care pe 1 iunie împlineste rotunda vârsta de 80 de ani? Haideti sa aflam împreuna, din rândurile care urmeaza.
Fiul unei învatatoare si al unui barbier, s-a nascut pe 1 iunie 1937 la Memphis, Tennessee, într-o zona unde discriminarea rasiala era, pe atunci, la ea acasa.
Potrivit analizei ADN, stramosii sai erau originari din populatiile tuarege din zona Nigerului, în Africa.
La 16 ani s-a îmbolnavit grav de pneumonie si a fost la un pas de moarte.
Dupa absolvirea unei scoli de teatru s-a înscris voluntar în armata Statelor Unite, devenind specialist în tehnica radar. Fotografia din livretul militar al lui Freeman, de când actorul avea 21 de ani, apare în scena înmormântarii personajului jucat de el în filmul „Ultimele dorinte” (2007).
In 1968 a debutat pe Broadway într-o versiune de mare succes a musicalului „Hello, Dolly!”, în care toti actorii erau de culoare.
Prestatiile sale scenice i-au adus cel mai râvnit trofeu din lumea teatrala nord-americana, Premiul Obie, în 1980 si 1984. Al treilea Premiu Obie l-a obtinut pentru rolul soferului din drama „Soferul doamnei Daisy”, care a fost ecranizat, tot cu el în rolul principal, în 1989.
Desi primul film în care a fost creditat ca actor a fost „Cine spune ca nu pot merge pe curcubeu?” (1971), Freeman a devenit cunoscut publicului american prin rolurile din telenovela „O alta lume” si spectacolul pentru copii „Compania Electrica”, unde a jucat rolul „Vincent, Vampirul Vegetal”.
A început sa joace în „liga mare” de la Hollywood la jumatatea anilor 80, filmul care i-a adus consacrarea fiind „Glory” (1989).
In 1994 a facut unul dintre cele mai bune roluri ale sale – Red, detinutul charismatic din „Închisoarea îngerilor”.
A jucat si în filme de mare succes comercial, precum „Robin Hood, printul hotilor”, „Seven” si „Impact nimicitor”.
Pasiunea sa pentru stiinta l-a determinat sa accepte rolul de prezentator al multor seriale de profil, pe posturile TV comerciale; vocea sa deosebita l-a recomandat pentru prezentarea de filme – unul dintre ele, „Marsul Pinguinilor”, obtinând în 2005 premiul Oscar pentru film documentar.
Dupa trei nominalizari, a cucerit primul sau Oscar pentru rolul din „O fata de milioane” (2004).
A aparut în rolul lui Dumnezeu în filmele „Dumnezeu pentru o zi” si „Evan Atotputernicul”, desi, într-un interviu din 2012, actorul declara „Cred ca noi, oamenii, l-am inventat pe Dumnezeu. Deci cred în Dumnezeu, si asta deoarece cred ca eu sunt Dumnezeu.”
Filmul „Invictus” i-a prilejuit împlinirea unei dorinte pe care o avea înca din tinerete – sa joace rolul lui Nelson Mandela, personalitate cu care, de altfel, actorul seamana foarte bine si fizic.
A fost casatorit cu Jeanette Adair Bradshaw (1967-1979) si cu Myrna Colley-Lee (1984-2007).
Are patru copii, dintre care doi proveniti din relatii extramaritale.
Detine un club de blues si un restaurant de lux în orasul Clarksdale din Mississippi, unde poate fi vazut adesea, servind el însusi clientii.
La vârsta de 65 de ani a obtinut licenta de pilot de avion si are trei avioane particulare.
In august 2008 a suferit un grav accident rutier, chirurgii efectuând o operatie complicata pentru a-i repara nervii bratului stâng; în prezent, actorul înca nu îsi poate misca totusi degetele de la mâna stânga, desi este… stângaci!
Impresionat de scaderea dramatica a coloniilor de albine din America de Nord, si-a transformat ferma de 124 de acri într-un sanctuar pentru albine, detinând în prezent câtiva zeci de stupi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii