Pe planeta exista numeroase traditii interesante si amuzante, dar sunt si unele ritualuri considerate, de lumea moderna, de-a dreptul crude si inadmisibile. Ati putea fi tentati sa spuneti ca obiceiurile implicând bebelusi fac parte din prima categorie. Cititi însa rândurile ce urmeaza si veti constata, socati, ca de fapt se încadreaza în a doua!
Karaja Pukan
Iata o traditie cel putin ciudata, practicata în anumite regiuni din India. Bebelusii abia veniti pe lume sunt îmbaiati în lapte fierbinte, adesea de catre fericitul tata. Ritualul se desfasoara, de obicei, în templele hinduse si la el asista multa lume. Pe tot parcursul sau, preotii hindusi numiti purohit cânta mantre.
Laptele e preparat de femei, care-l fierb în vase mari de lut si-l amesteca cu ierburi dulci. De îndata ce lichidul a dat în fiert, tatal ia copilul si-l stropeste cu lapte fierbinte, existând convingerea ca, cu cât mititelul va urla mai tare, din cauza usturimii, cu atât zeii îi vor harazi mai mult noroc în viata! Desi guvernul indian a interzis asemenea practici, considerate barbare, ele se mai desfasoara înca în multe parti rurale ale subcontinentului.
Somnic la minus 10 grade
La polul opus – si nu doar la figurat! – se afla Suedia, unde e un lucru comun ca parintii sa-si lase bebelusii sa doarma în carucioare afara, când temperaturile scad chiar si sub minus 10 grade Celsius. Poate ca obiceiul le-ar speria pe mamicile care-si dadacesc odraslele, dar mamele scandinave considera ca acesta e cel mai bun mod de a-si cali copiii. Ele cred – ca si sute de generatii anterioare – ca expunerea la frigul nordic îi va ajuta pe micuti sa creasca sanatosi si protejati de boli.
De asemenea, se crede ca somnul în ger e mai lung si de mai buna calitate decât cel de la caldura caminului. Si nu doar parintii fac asta, ci si centrele de îngrijire si cresele: la gradinita Forskolan Orren, de pilda, situata nu departe de Stockholm, copiii sub trei ani sunt lasati sa-si faca somnicul de prânz afara, în parculetul institutiei, observându-se statistic ca ei sunt mai feriti de raceli si gripe decât copiii care dorm în case.
Nu atinge pamântul!
În Bali, Indonezia, exista o datina care cere ca bebelusii sa nu atinga deloc pamântul – sau orice alta suprafata plana – în primele trei luni de viata. Motivul ar fi acela ca în aceste prime luni spiritul ancestral se afla înca gazduit în trupurile micutilor si ca orice atingere a acestora de pamânt l-ar pângari. Ca atare, copilul este permanent tinut în brate, chiar si când doarme, de parinti, bunici, surori sau frati mai mari, chiar si de vecini.
Practic, orice localnic al satului respectiv trebuie sa se asigure ca a facut totul ca piciorusele pruncului sa nu atinga pamântul. Dupa 105 zile de viata se desfasoara o ceremonie numita Nyabutan, în cadrul careia copiii sunt lasati sa atinga „zeita mama a Pamântului” pentru prima oara.
Practici maya
În Guatemala, în ciuda climei foarte calduroase, copiii mici sunt îmbaiati în apa rece de izvor, existând credinta, mostenita de la stravechile triburi maya, ca astfel vor deveni razboinici de temut. Pe de alta parte, apa rece îi apara pe copii de urticariile provocate de caldura si îi ajuta sa doarma mai bine, în acest climat sufocant.
Plângi si… câstigi!
În Japonia, în templul Sonsoji din Tokyo are loc în luna aprilie a fiecarui an un festival intitulat Nakizumo. În cadrul sau, printre rugaciuni si ofrande, se desfasoara si un ritual la care copiii sunt încurajati, ba chiar obligati sa plânga, sub privirile binevoitoare ale parintilor! Acest lucru, de neimaginat în lumea occidentala a corectitudinii politice e considerat de bun augur, întrucât, potrivit credintelor sintoiste, ar alunga spiritele rele din preajma copiilor – adevarul e ca cine ar mai îndrazni sa dea târcoale unui bebelus urlacios?
De-a lungul competitiei, doi uriasi luptatori de sumo iau fiecare câte un bebelus si încearca, prin toate strâmbaturile posibile, sa-i intimideze. Cine-si face primul bebelusul „din dotare” sa plânga e declarat învingator în acest inedit duel al urletelor… Daca micutii plâng simultan, câstiga cel care zbiara mai tare! La ceremonial participa si un preot, care tipa si-si agita bratele, pentru ca urletele bebelusilor sa ajunga la Ceruri.
Saltul peste bebelusi
Toti parintii vor ca pruncii lor sa aiba o existenta îndelungata si îmbelsugata, dar majoritatea nu ar risca tocmai viata micutilor pentru a obtine asta. În satucul spaniol Castrillo de Murcia însa, unii parinti permit totusi ca peste copiii lor sa sara un ditamai zdrahon de barbat, echipat într-un costum galben, fistichiu, în speranta ca vor fi feriti de ghinioane în viata.
Aceasta traditie e consemnata ca atare din 1621, fiind probabil mult mai veche. Omul care sare peste bebelusi este numit El Colacho si simbolizeaza diavolul. Sarind peste micuti, El Colacho alunga raul de la ei. Copiii participanti sunt întinsi pe jos, pe saltelute confortabile plasate în piata centrala a satului.
Sa nu-i fie de deochi!
Credinta în „deochi” e întâlnita în multe tari ale lumii, dar în Bulgaria capata forme mai putin elegante. Pentru ca bebelusii sa nu se deoache, pâna la botez mamele îi îmbraca în hainute cât mai ponosite si oricine vine în contact cu ei e obligat sa-i scuipe – la propriu! – si sa spuna tot felul de lucruri urâte despre ei, de genul „sa se gainateze totii puii pe tine”.
Arunca-l pe bebelus de pe acoperis!
În satul indian Musti, din districtul Solapur, exista o traditie si mai socanta: pruncii mai mici de un an sunt aruncati de pe acoperisul unui templu, adica de la o înaltime de peste 17 metri! Obiceiul a debutat în urma cu multe secole si, desi oficial interzis, se desfasoara înca, musulmanii si hindusii crezând, în egala masura, ca ritualul aduce noroc. Sub acoperis stau mai multi barbati, tinând strâns un cearsaf urias.
Imediat ce bebelusul aterizeaza pe cearsaf, este predat, prin multime, parintilor. Credinciosii spun ca, în ciuda spaimelor pe care poate sa le provoace, ritualul este suta la suta sigur, niciodata consemnându-se vreun bebelus ranit în timpul lui.
GABRIEL TUDOR
Comentarii