Pentru actorii si actritele din zilele noastre nu exista nicio rasplata mai mare decât Oscarurile. Sa primeasca statueta aurita, reprezentându-l pe „unchiul Oscar” este tot ceea ce un slujitor al celei de-a saptea arte îsi poate dori. Evident, si în acest domeniu exista prejudecati si atitudini partinitoare, juriul manifestând simpatii inerent omenesti. Tocmai de aceea, o multime de artisti de prim rang, dintre care pe unii îi vom prezenta în rândurile urmatoare, au fost ocoliti de mult râvnita distinctie, nefiind nici macar nominalizati la Oscar, în ciuda talentului lor urias!
Malcolm McDowell
O fizionomie familiara în anii 70, actorul britanic a urmat Academia de Arta Dramatica din Londra si s-a lansat cu filmul „If”, unde a jucat alaturi de Lindsay Anderson. Prestatia lui din „Portocala mecanica” a fost considerata de criticii europeni drept „absolut fabuloasa”, dar pelicula n-a întrunit si simpatia criticilor americani, care au considerat-o prea „pornografica” pentru a putea fi premiata.
Desi a mai evoluat si în alte filme redutabile, talentatul Malcolm McDowell nu a putut cuceri inimile celor de la Hollywood, mai ales ca a „recidivat” cu de-a dreptul pornograficul „Caligula”, în care, de asemenea, face un rol senzational.
Kevin Bacon
Nascut în Philadelphia, Bacon si-a dezvoltat pasiunea pentru actorie dupa ce a urmat un curs de cinci saptamâni la Universitatea Bucknell, când avea 16 ani. A devenit cunoscut prin filme ca „Restaurantul” (1982) si „Pe cont propriu” (1984) si a facut roluri excelente în „JFK” (1991), „Apollo 13” (1995) si, mai ales, în „Pacatele tineretii” (1996) si „Mystic River” (2003), fara însa a fi nominalizat la Oscar pentru niciunul dintre ele.
Colin Farrell
Cu siguranta ca, atunci când va gânditi la actori irlandezi primele nume care va vin în minte sunt Peter O’Toole, Liam Neeson sau Pierce Brosnan. Si totusi, aflati ca actorul Colin Farrell este si el cât se poate de irlandez, desi firea lui meditativa pare a spune altceva.
Frumuselul Farrell, un idol al femeilor de pretutindeni înca de la debutul în „Zona de razboi” (1999) s-a dovedit, în timp, si un actor extrem de complex, intrând în pielea multor personaje dificile. Va amintiti, cu siguranta, dramatismul cu care a jucat, tinându-ne cu sufletul la gura, în „Cabina telefonica” (2002) sau rolul sau din „În Bruges” (2008), care, desi i-a adus un Glob de Aur, nu l-a facut sa fie nici macar nominalizat la Oscar.
Vincent Cassel
Fiul actorului francez Jean-Pierre Cassel, Vincent si-a depasit, cu siguranta, parintele în materie de performante actoricesti, devenind unul dintre cei mai proeminenti actori europeni din generatia sa. A fost propus de trei ori pentru nominalizarea la Oscar, pentru filmele „Ura” (1995), „Citind pe buze” (2001) si „Mesrine”, dar criticii americani nu l-au considerat suficient de bun. Oare chiar au ceva cu francezii?
Stellan Skarsgård
Unul dintre cei mai buni actori suedezi ai ultimilor decenii, Skarsgård a reusit sa se impuna si în fata publicului american, nu însa si a criticilor de film din Statele Unite. Performantele sale actoricesti din anii 80-90 sunt considerate de exceptie si pare aproape incredibil cum un artist atât de polivalent, favoritul unor regizori precum Hans Petter Moland sau Lars von Trier, sa nu întruneasca si adeziunea Academiei Americane de Film. Ar fi putut fi nominalizat pentru „Asasinul slab la minte” (1982), „Abisul sufletului” (1996) sau „Insomnia” (1997). De asemenea, a facut roluri uimitoare în capodopere ale filmografiei scandinave, precum „Melancolia” (2011) sau „Nymphmaniac Vol. 1” (2013), care, desi au cucerit numeroase premii în Europa, au cam fost trecute cu vederea peste Atlantic.
Jim Carrey
Dar poate cel mai nedreptatit actor este canadianul Jim Carrey. Un fenomen al comediei si improvizatiei, considerat cel mai bun imitator din epoca moderna, el a devenit si unul dintre cei mai populari si mai bine platiti actori din generatia sa. Desi mai bine cunoscut pentru comediile sale absolut spumoase, el a facut dovada unor calitati dramatice de exceptie în filme precum „Omul din Luna” (1999) sau „Eterna stralucire a mintii neprihanite” (2004), fara sa reuseasca sa-i convinga pe scortosii critici americani sa-l includa macar pe lista nominalizarilor la Oscar.
GABRIEL TUDOR
Comentarii