Fara îndoiala, pare o adevarata blasfemie sa folosesti o floare atât de fragila si delicata cum e ghiocelul sau lacramioara pentru a te doftoricii împotriva nu stiu carui betesug trupesc. Totusi, de veacuri întregi asemenea practici aduc alinare suferinzilor de diverse boli, asa cum vom arata mai jos.
Ghiocelul (flori, frunze si bulbi) se utilizeaza numai în stare uscata si se recomanda produsele naturale din magazinele de profil, deoarece planta proaspata are un continut de toxine ridicat. Împotriva problemelor pielii (diverse afectiuni, eczeme, pete, pistrui) se foloseste un macerat din flori proaspete, cam un pumn, peste care se toarna zeama de la o lamâie ; dupa circa 4 zile de macerat se tamponeaza zonele afectate.
Din bulbi uscati se prepara o infuzie din care se beau zilnic câte doua-trei cani, în cazuri de cardiopatie ischemica sau sechele post-poliomielita. Femeile pot folosi infuzia, turnata în apa pentru bai de sezut, împotriva leucoreei si a afectiunilor vaginale. Tot cu spalaturi locale ale zonei intime cu decoct de ghiocei (2-3 bulbi uscati si maruntiti, la 500 mililitri de apa, fierti timp de 10 minute) femeile pot combate infectiile vaginale de genul candidozei. Preparatul poate fi si baut, iar tratamentul dureaza minimum 7 zile consecutive.
Tincturile de ghiocei au efecte surprinzatoare în afectiuni diferite, dar si preparate diferit. Astfel, împotriva varicelor dureroase se prepara o solutie din 16 ghiocei, care se macereaza timp de cel putin 10 zile în 350 ml de alcool (de preferat, tuica de prune curata), care se aplica apoi prin comprese si frectii pe zonele dureroase. De asemenea, din 30 de ghiocei uscati, macerati în 150 ml de tuica de secara sau în alcool cu concentratia de 50 de grade, dupa minimum 2 saptamâni se obtine o tinctura care se strecoara si se foloseste pentru masajul picioarelor si al scalpului, pentru îmbunatatirea circulatiei, inclusiv a celei cerebrale; procedura dureaza doua luni.
Lacramioara (Margaritarul) se foloseste sub forma de infuzie preparata din flori si frunze. Pentru o doza se pune o lingura de planta la 250 ml de apa fiarta si se lasa astfel circa un sfert de ora. Se bea zilnic numai o cana, timp de doua saptamâni, dar fara a se depasi doza recomandata, deoarece si aceasta planta atât de gingasa si placut mirositoare este toxica, ingerata în cantitati mari. Preparatul respectiv calmeaza migrenele si reface organismul dupa o criza de vertij. Nu este indicata repetarea curei decât de maximum 3 ori pe an.
În medicina populara, ceaiul din tulpinitele de margaritar se utiliza împotriva durerilor în piept sau a anemiei copiilor mici (adaugat în apa pentru baie), precum si în caz de leucoree, la femei. O eficacitate aparte are infuzia si în insuficienta cardiaca usoara sau medie, dar si în tratamentele prelungite ale formelor cronice, când este necesara o terapie lipsita de efecte secundare. O veche utilizare ceva mai insolita presupunea sa se strânga dimineata roua adunata în micile flori, care se picura în ochi, fiind un leac bun împotriva conjunctivitei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii