Asa o numea teatrologul George Banu, la conferinta dedicata legendei teatrului francez, care a avut o viata personala agitata si o activitate profesionala remarcabila in teatru dar care a fost si un pionier al filmului… Fiica nelegitima a unei curtezane, cu o copilarie trista, marcata de o sanatate subreda, viitoarea mare actrita, nascuta pe 22/23 octombrie 1844 la Paris si trecuta la cele vesnice pe 26 martie 1923, pe numele sau real Sarah Henriette Rosine Bernhardt, a fost incurajata inca de copila sa urmeze o cariera artistica, de catre ducele de Morny (fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea), unul din iubitii mamei sale, care i-a intuit talentul de actrita ajutand-o sa fie admisa la scoala de Actorie de la Conservator.
Fibra de stea
Crescuta la o manastire catolica, unde, se pare ca-si dorea sa-si petreaca intreaga viata, Sarah a fost foarte afectata cand mama sa a luat-o de acolo. La varsta de 13 ani, a intrat la Institutul National de Declamatie din Paris. Chiar daca era doar o copila, Sarah a uimit profesorii cu talentul de actrita. La inceputul carierei a primit roluri de curtezana. Dupa o scurta aparitie (1862-1863) la Teatrul Francez, mai tarziu Comedia Franceza, a intrat in trupa Teatrului Odeon unde a jucat din 1866 pana in 1872, fermecand publicul si critica vremii cu "vocea ei de aur". In 1872 revine la Comedia Franceza unde o gasim pana in 1880 jucand in Fedra de Jean Racine cu care obtine succes dupa succes atat la Paris cat si la Londra. Din 1876 se mutase deja la Londra, devenind cea mai populara actrita, pentru care chiar Oscar Wilde a scris o piesa (la rugamintea ei). Rezultatul acestei cereri a fost Salomeea, piesa interzisa de Lordul Chamberlain, pe timpul repetitiilor.
Dupa ce a terminat cursurile Conservatoire de Musique el Declamation, a devenit una dintre cele mai faimoase actrite ale vremii. Preocupata de teatru si convinsa ca numai asa poate sa influenteze cultura, Sarah Bernhardt infiinteaza la Paris, in 1899 propria companie de teatru numita "Teatrul Sarah Bernhardt". Face turnee in jurul lumii cu piesa "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul, "Puiul de vultur" de Edmond Rostand si alte patru piese scrise special pentru ea de Victorien Sardou, numarandu-se printre cele mai aplaudate actrite ce apareau pe scenele mari ale lumii. In 1900 a debutat si in filme, cu roluri extrem de grele pentru momentul respectiv. Filmul de debut a fost Le duel d'Hamlet (1900), apoi a aparut in Le Tosca (1909) pentru ca in 1912 sa joace in filmul Dama cu Camelii care a fost un succes deplin, atat la public cat si artistic. Anul urmator Sarah joaca in Les Amours de la Reine Elisabeth in Marea Britanie. In 1914 i-a fost amputat un picior dar a continuat sa apara pe scena pana la moarte.
O viata cu ciudatenii
Unde este talent si inteligenta exista, fara indoiala, si multe curiozitati. A fost casatorita cu Aristide Ambroise Damala, un diplomat grec, din 1882 pana in 1898 cand a divortat. A avut un fiu, pe nume Maurice Bernhardt, nascut dintr-o legatura de dragoste cu un nobil belgian, Prince Henri de Ligne. Potrivit unor biografi, actrita ar fi fost bantuita de gandurile mortii inca de tanara. Astfel, se spune ca pe cand avea doar 15 ani, si-a cumparat un sicriu in care, uneori, mai si dormea! Iubea animalele salbatice, crescand la domiciliu un leu si sase cameleoni.
O alta pasiune ciudata a fost colectia de scaune cu care-si dota locuintele in care traia. De altfel, in semn de omagiu, pentru aceasta pasiune, pe o mica insula de langa coasta Bretaniei, exista un scaun sculptat pentru ea, care-i poarta numele, intr-o nisa pe stanci de mare. Din punct de vedere mediatic, a avut ideea de-a crea carti postale cu portretul sau si pe care le-a semnat. Sicriul din lemn de trandafir in care a fost inmormantata era captusit cu scrisori de la cei care o iubeau. Este inmormantata la Cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Personaj de rascruce
Pe la inceputul acestui an, George Banu, profesor la Sorbona, presedinte de onoare al Academiei Internationale a Criticilor de Teatru, a sustinut la Iasi conferinta intitulata "Sarah Bernhardt – primul star modern", unde a adus un omagiu acestei mari actrite, figura cea mai importanta a scenei europene la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea.
"O figura cu totul si cu totul novatoare, o mare interpreta a lui Victor Hugo, a lui Racine, dar in acelasi timp un personaj foarte activ pe plan sentimental, cu relatii afective tumultoase, rupturi de contracte cu Comedia Franceza, turnee istorice in America, in Rusia si chiar in Iasi, unde a fost de trei ori. Eu am o amintire foarte personala. Bunicul meu a tras caleasca lui Sarah. Era obiceiul atunci ca, dupa un mare succes, tinerii sa inlocuiasca caii de la cupee. Deci, Sarah Bernhardt nu este o actrita, ci este o interpreta care patrunde in lume, devine extraordinar de activa, si in acelasi timp, anunta comportamentul viitoarelor staruri moderne care sunt staruri cinematografice. …Ea este o personalitate care a avut o fibra de stea in sensul societatii de spectacole din secolul XX". "Sarah Bernhard – a mai spus teatrologul G. Banu – este un personaj de rascruce".
IOANA FLORIA
Comentarii