Sigourney WeaverLa 50 de ani viseaza la un rol de femeie fatala

           Sigourney Weaver (pe care am vazut-o de curând în „Viata dubla”, difuzat de ProTV) este una dintre..

           Sigourney Weaver (pe care am vazut-o de curând în „Viata dubla”, difuzat de ProTV) este una dintre… înaltimile de la Hollywood. Are 1,90 m si este o specialista în roluri dure, de razboinica imbatabila, mereu motivata, perfect antrenata pentru lupta, dotata cu un fizic si un psihic de otel. Cu capul ras, îmbracata în combinezoane de lupta, înfrunta gorile, Alieni, monstri, creaturi bizare, care pun în pericol omenirea. Cota de masculinitate impusa de acest tip de roluri nu-i anihileaza însa feminitatea, rafinamentul, farmecul cu care actrita este înzestrata. Personajele dure interpretate de ea i-au adus gloria în cariera sa cinematografica, dar toto-data au impus în memoria publicului si chiar a colegilor ei de breasla o imagine a actritei oarecum frustranta pentru ea ca femeie: talentata, nu si frumoasa, nu si seducatoare. Astfel etichetata, socheaza de fiecare data când apare la festivaluri ale filmului, îmbracata de obicei în rochii negre si lungi care pun în valoare o silueta perfecta, pieptanata si machiata cu rafinament, încât cu greu are rivale la distinctie si stralucire. Cine ar putea sa creada ca actrita a împlinit deja 50 de ani? Si, mai ales, cine si-ar putea imagina ca-si continua cariera cu o singura umbra de regret în suflet, acela de a nu i se fi propus vreodata pâna la aceasta vârsta un adevarat rol de sex-simbol? Interesant acest regret când te gândesti ca de la Marilyn Monroe încoace, toate actritele care au beneficiat de acest statut l-au resimtit pâna la urma ca pe o povara si au regretat la rândul lor ca nimeni niciodata nu le-a propus vreun rol de alta factura decât cel de femeie frumoasa si sexy…
           In ultimul film în care joaca, în compania lui David Strathairn si a actritei Julianne Moore, Sigourney Weaver interpreteaza rolul unei mame a carei viata fericita de familie vireaza brusc pe traiectoria unui destin tragic. Filmul se numeste „O harta a lumii”, e regizat de Scott Elliot si ecranizeaza o nuvela semnata de Jane Hamilton.
           Dar sa urmarim câteva din gândurile actritei, legate de actuala ei vârsta, de ultimul rol interpretat si de felul cum priveste viata la 50 de ani.u Nu resimt aceaste cinci decenii ca pe o povara. Îmi place etapa în care ma aflu, ma simt în deplina armonie cu vârsta pe care o am. Cândva, ma plictisisem sa am 20 de ani, la fel mi s-a întâmplat si la 30. Abia când am nascut-o pe Charlotte, în urma cu zece ani, mi-am gasit încrederea deplina în mine. Acum, mi-am gasit echilibrul. În plan personal si profesional. Am avut mult noroc în cariera mea, dar mi-a placut mereu sa-mi pastrez luciditatea. Întotdeauna am stiut ca tineretea nu e eterna si mi se pare absurd ca o actrita sa refuze sa admita aceasta realitate. Femeile de vârsta mea se pot bucura de distinctie si de experienta, care le ofera mult farmec.u N-am recurs niciodata la chirurgia estetica, nici la creme miraculoase. În schimb, practic karate, pentru a-mi stimula energia si pentru a-mi mentine silueta.u În acest ultim film, scenariul nu prevedea nici o scena atât de fierbinte, încât eu si partenerul meu, David Strathairn, sa aparem complet dezbracati, Dar, acestea s-au nascut pe parcursul filmarilor. Eu sper, ca în ciuda vârstei mele, aceste imagini sa nu fie prea rele. Am lucrat cu o echipa mica, erau mai jenati ei decât noi.u Pentru prima oara în cariera mea, interpretez rolul unei femei normale. Alice are doi copii, un sot, o casa… Am ezitat mult pâna sa accept rolul, caci la început acest tip de personaj pe de-o parte ma înspaimânta iar pe de alta ma fascina. Abia dupa ce am discutat cu Jane Hamilton, am înteles natura profunda a personajului. Este o poveste universala, în care orice mama din lume se poate recunoaste.u Fiica mea, Charlotte, nu e înca interesata de rolurile mele. De altfel, consider ca în afara de „S.O.S. Fantome” e prea mica sa vada majoritatea filmelor mele. În ziua în care va putea sa faca distinctia între fictiune si realitate, voi fi mândra sa i le arat. Deocamdata însa, n-ar întelege cum se face ca eu sunt mama altor doi copii iar alte secvente ar soca-o de-a dreptul. Pentru moment tot ce o preocupa în legatura cu cariera mea este daca stau cu ea acasa sau plec la filmari. u Sunt o mama extrem de protectoare. Nu încerc însa sa fiu perfecta si nici nu-i cer fiicei mele sa fie o fiinta perfecta. Înteleg ca si ea, ca si adultii, are toanele ei. Cu doi parinti boemi (n.r. – sotul ei este regizor de teatru), merita totusi sa aiba o viata pe cât posibil normala, chiar daca ea s-a adaptat destul de bine la ritmul nostru de munca. u Nu regret ca am devenit mama abia la 40 de ani. Între 20 si 30 de ani eram preocupata de construirea unei cariere artistice. Dupa 30 de ani, am început sa ma gândesc si la o familie. L-am întâlnit pe Jim si casatoria noastra dureaza de 16 ani. Uneori sunt si eu uimita. Dar noi avem exemple pozitive în familie din punctul asta de vedere. Parintii mei au fost casatoriti 56 de ani, iar ai sotului meu 53.u În ce ne priveste, am gasit armonia perfecta între noi, ne sustinem reciproc profesional, ne încurajam când avem reticente fata de anumite proiecte, stim când e nevoie sa ne facem concesii si de ce natura pot fi acestea. Cert este ca n-as putea sa fiu maritata cu un om de afaceri sau cu un bancher.