La editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei a aparut recent romanul unui scriitor aflat pe lista scurta a preferintelor mele, e vorba despre Sunetul muntelui de Yasunari Kawabata. Desi distanta e mare intre Tara zapezilor si romanul din 1954 al lui Kawabata, Sunetul muntelui este unul din putinele romane care redau atat de expresiv criza batranetii.
O tema fata de care am o rezerva constanta, care personal nu ma atrage, ci dimpotriva mi se pare tragica, dar pe care o accept literar. „Atunci cand astepti doar moartea, s-ar putea sa vina in locul ei dragostea. Atunci cand nu spui ce te framanta, visezi. Un barbat care se joaca de-a batranetea aude sunetul muntelui, care acopera si stinge zgomotul familiei. Sau poate ca zgomotul isi gaseste ecou in sunetul indepartat al muntelui”. In Sunetul muntelui, in portretul pe care i-l face lui Shingo, un om de afaceri din Tokyo trecut de saizeci de ani, Yasunari Kawabata cartografiaza, pe de o parte, diminuarea treptata a dorintei de a trai, surprinzand, pe de alta parte, zvacnetul pasiunii care ii ilumineaza atat de frumos sfarsitul. Publicatia Saturday Review scrie:
„Aparentele constelatii fixe ale relatiilor de familie, frumusetile naturii permanent prezente, iubirea sau senzualitatea, orbitoare ori abia palpaind, toate elementele lumii fictionale a lui Kawabata se intrepatrund in acest mare roman, care are ca efect fascinatia incantatorie a unei drame no”. Iar New York Times, in sectiunea de cronica literara este si mai transanta:
„Din toata literatura japoneza moderna, proza lui Kawabata este cea mai aproape de poezie”. Iata si un scurt fragment din acest roman tradus din japoneza de George T. Sipos: Din gradina se auzi sunetul ascutit al unei insecte. Lacustele pusesera stapanire pe trunchiul ciresului din stanga. Se mira ca lacustele ar putea sa produca acel zgomot ascutit, dar insectele cu pricina erau fara doar si poate lacuste. „Oare lacustele au cosmaruri?” se intreba el. O lacusta ateriza pe plasa de tantari. Se lasa apoi prinsa de Shingo fara sa scoata nici un sunet. Se incorda cu toata puterea si arunca insecta catre varful ciresului din stanga, incercand astfel s-o ajute sa nu mai zboare inca o data in lumina. Se prinse cu mana de jaluzea si se uita in intuneric in directia ciresului. Nu-si dadea seama daca lacusta se oprise acolo sau zburase mai departe. Luminata de luna, noaptea era adanca. Intinsa de jur imprejur, adancimea parea departare. Lui Shingo i se paru ca aude picaturile de roua scurgandu-se de pe o frunza pe alta. si-atunci auzi sunetul muntelui.
Yasunari Kawabata s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925, si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu, iar in 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor. Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez”. S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara Maestrul de go (1951), O mie de cocori (1952), Sunetul muntelui (1954), Frumoasele adormite (1960), dar si romanul aparut postum, Papadiile (1972).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii