Ne-a parasit de curand unul dintre cei mai charismatici actori ai ultimelor decenii: Christopher Plummer. De o frumusete masculina aparte, dublata de o noblete sufleteasca pe masura, acest aristocrat al cinematografiei, din stirpea lui Peter O’Toole si Richard Burton, ne-a incantat inimile in numeroase pelicule.
De departe insa cel mai indragit film in care a jucat a fost musicalul „Sunetul muzicii”, laureat cu Oscar in 1965 – musical caruia ii dedicam rubrica noastra de azi, ca un pios omagiu adus neuitatului „baron Von Trapp”.
Filmul este bazat pe o poveste reala, dar exista multe diferente intre memoriile Mariei Kutschera, „Povestea cantaretilor familiei Trapp”, publicate in 1949, si productia cinematografica. Una dintre aceste diferente ar fi ca Maria a fost adusa in casa familiei von Trapp pentru a avea grija de un singur copil, bolnav de scarlatina, si nu de toti cei sapte copii.
Membrii familiei Von Trapp au plecat, intr-adevar, din Austria atunci cand nazistii au preluat puterea, dar nu au fugit pe jos peste Alpi, ci au luat trenul spre Italia, dupa care au plecat in America, unde aveau un concert programat. A doua zi dupa plecarea lor, Hitler a ordonat inchiderea granitelor austriece.
Cand au parasit Austria, baronul von Trapp si Maria erau deja casatoriti si aveau doi copii, iar Maria era insarcinata cu al treilea.
Fiindca si-au vandut drepturile de autor pentru memoriile sale unor producatori germani, Maria si Von Trapp nu au beneficiat deloc financiar de pe urma succesului filmului „Sunetul Muzicii”.
Julie Andrews nu a fost prima optiune a producatorilor pentru rolul Maria. Acestia le-ar fi dorit mai curand pe Grace Kelly sau pe Doris Day; de asemenea, favoriti pentru rolul baronului Von Trapp au fost Richard Burton, Bing Crosby si… Sean Connery, inainte ca alesul sa fie cvasinecunoscutul Christopher Plummer. Interesant e faptul ca Plummer n-a dorit neaparat rolul si nici nu s-a intrebuintat prea tare pentru el, de teama ca o implicare prea intensa ar fi putut sa-i compromita reputatia de actor de teatru, specializat in piesele lui Shakespeare.
Desi filmul a fost turnat in 1965, amintirile perioadei naziste erau inca vii in memoria localncilor din Salzburg. Din aceasta cauza, primaria orasului a refuzat afisarea steagurilor cu svastica pe principalele cladiri, unde urmau sa fie desfasurate filmarile. Negocierile dintre primar si producatori nu au dus la niciun rezultat, pana cand cineva din echipa de filmare a amenintat autoritatile locale ca va folosi cadre reale ale orasului, din timpul guvernarii naziste, cand orasul era plin de svastici. Cum multi dintre functionari se aflasera la post si in acei ani de trista amintire, dar nu doreau sa se mai dezgroape trecutul, santajul a functionat!
Plummer a recunoscut mai tarziu ca facuse o pasiune pentru frumoasa Julie Andrews inca de cand o vazuse in spectacolul „My Fair Lady”, pe Broadway, dar a numit colaborarea cu ea „un cosmar – e ca si cand cineva te-ar lovi in cap zi de zi cu o felicitare de Valentine’s Day”.
In timp ce se filma scena sarutului dintre Julie Andrews si Christopher Plummer, reflectoarele scoteau un sasait ciudat, care o facea de fiecare data pe actrita sa rada in hohote. Pentru a rezolva problema, regizorul a decis ca scena sa aiba loc in penumbra, cu reflectoarele din apropiere stinse, ceea ce a conferit acelor momente un plus de romantism.
Adevarata Maria Von Trapp nu a fost invitata la premiera filmului, iar cand a intrebat daca poate sa-si cumpere macar un bilet, i s-a raspuns ca nu mai era niciun loc disponibil!
Melodia „Edelweiss” a fost atat de apreciata incat regizorul Robert Wise a crezut ca e un cantec din folclorul austriac. De fapt, cand s-a turnat scena de la festivalul de muzica din Salzburg, filmarea a trebuit amanata cu cateva ore, pana cand sutele de figuranti austrieci au invatat versurile.
Sunetul Muzicii a cucerit cinci premii Oscar in 1965, inclusiv pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor. El face parte dintre cele doar patru productii care au primit un premiu Tony pentru cel mai bun musical si ulterior au cucerit si Oscarul pentru cel mai bun film.
Scena cand Maria danseaza si se roteste in poiana a trebuit repetata de mai multe ori, deoarece filmarea a fost facuta din elicopter, iar curentii de aer generati erau atat de puternici ca o doborau mereu la pamant pe Julie Andrews, in timpul dansului.
Raportat la inflatie, a fost unul dintre cele mai profitabile filme din istorie, situandu-se imediat dupa „Pe aripile vantului” si „Razboiul Stelelor”, cu incasari de 286 milioane de dolari. De altfel, el a rulat in continuu in cinematografele americane timp de patru ani si jumatate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii