Exista actori care, desi au abordat în cariera lor o larga gama de roluri, au ajuns sa fie identificati pentru totdeauna, de catre publicul cinefil, cu un singur personaj caruia i-au dat viata. Exemplele sunt numeroase: de la Bela Lugosi, neuitatul „Dracula” la „Nasul” Marlon Brando sau, mai recent, Pierce Brosnan, alias James Bond. Printre acesti actori se numara, desigur, si James Caviezel, caruia rolul din Patimile lui Hristos i-a venit ca o manusa dar care în egala masura a facut ca numele sau sa fie nedezlipit de eticheta „actorul care l-a interpretat pe Iisus” – asa cum i s-a întâmplat de altfel, cu ani în urma, si altui actor valoros ce l-a întruchipat pe Mântuitor pe marele ecran, Robert Powell.
Pasind pe drumul gloriei
Nu am ales întâmplator sa vorbim despre Caviezel. El va implini in curând 40 de ani, o vârsta rotunda la care se poate considera deja un actor pe deplin realizat. Nascut pe 26 septembrie 1968, la Mount Vermon, Washington, el provine dintr-o familie cu patru copii si a fost crescut în spiritul ferm al religiei catolice. Lucru usor de înteles daca tinem seama de faptul ca în vinele sale curge sângele irlandez al mamei si cel elvetian al tatalui, de origine retoromana.
Înca de mic, James a dovedit un profund atasament pentru religie, fiind educat la scoli si colegii catolice. Înalt, bine facut, el a practicat cu multa pasiune baschetul si voia sa devina jucator profesionist dar o accidentare serioasa la unul dintre genunchi l-a împiedicat sa-si atinga visul. Totusi, nimic nu a fost întâmplator si însusi Caviezel este convins de asta. În 1990 si-a încercat, mai mult de curiozitate si din dorinta de aventura, sansele pe platoul de filmare, fiindu-i încredintat un rol minor în My Own Private Idaho, dupa ce s-a dat drept un italian proaspat imigrat. Gustând din magia celei de-a saptea arte, s-a hotarât atunci sa încerce sa faca o cariera în domeniu.
Asa a ajuns sa fie distribuit, tot cu partituri marunte, desigur, în filme precum Diggstown sau Wyatt Earp, între filmari angajându-se ca chelner, pentru a se putea întretine. Prin rolul idealistului soldat Witt, din The Thin Red Line, din 1998, el intra, în sfârsit, în atentia criticilor, care-i recunosc talentul urias, înca insuficient pus în valoare. Filmele ce urmeaza, Ride with the Devil, Frequency, The Count of Monte Cristo si mai ales Angel Eyes, unde o are partenera pe Jennifer Lopez, îl consacra ca actor în plina ascensiune.
În anul 2002, îsi face cunoscute puternicele convingeri religioase: în timpul filmarilor la High Crimes, el refuza sa joace scenele de dragoste prevazute de scenariu, cu partenera de pe ecran, frumoasa Ashley Judd, pe motiv ca intra în contradictie cu religia catolica. Se pare ca tocmai din cauza acestei decizii Mel Gibson l-a ales sa joace rolul lui Iisus, în filmul pe care-l pregatea. Iar Patimile lui Hristos, din 2004, îl vor transforma cu adevarat pe Caviezel într-un superstar.
Calvarul filmarilor
Patimile lui Hristos ramâne nu doar filmul care l-a consacrat dar si unul dintre cele mai controversate realizate vreodata. Mel Gibson s-a razboit cu bigotismul fanaticilor catolici si cu dusmania fatisa a evreilor ultraortodocsi, cu scepticismul marilor moguli de la Hollywood si a învins. Desigur, arma sa principala a fost, în aceasta lupta, carisma lui Caviezel, care l-a interpretat magistral pe Mântuitor si am putea spune ca a trecut si el, cu prilejul filmarilor, printr-o serie întreaga de „patimi”.
Astfel, în vreme ce filmau, într-o locatie izolata, la câteva sute de kilometri sud de Roma, asistentul de regie Jan Michelini si James Caviezel au fost loviti de un fulger, reusind însa sa scape cu viata. Apoi, loviturile au continuat: actorul si-a dislocat un umar, a fost lovit, accidental, cu biciul, s-a ranit serios la un ochi, a înfruntat hipotermia si s-a ales cu o raceala serioasa la plamâni; în plus, a trebuit sa îndure sedinte de machiaj de pâna la opt ore zilnic, sedinte ce i-au provocat migrene si dermatite, din cauza substantelor chimice folosite. Dar, în rolul sau din Iisus, Caviezel a lasat o profunda impresie.
Oponent convins al clonarii
Ulterior însa va fi identificat doar cu acest rol. În 2004, când s-a aratat interesat sa joace rolul Superman, regizorul Bryan Singer l-a refuzat, pe motiv ca publicul îl asemana înca prea mult cu Iisus! Credincios convingerilor sale, Caviezel nu pierde nici un prilej pentru a si le afirma. Când, dupa lansarea Patimilor, producatorul unei linii de moda intitulate „Heavenly” i-a propus functia de purtator de cuvânt, James a refuzat, pe motiv ca, astfel, ar insulta constiintele oamenilor care asteapta altceva de la el. La fel, când în statul Missouri se discuta votarea unui amendament privind permiterea tehnicilor de clonare, Caviezel, oponent hotarât al acestora, a spus, la o întrunire, replica sa din Patimile: Le bar nash be neshak, care în aramaica înseamna Cu un sarut îl vinzi tu pe Fiul Omului…
GABRIEL TUDOR
Comentarii