Se spune ca noul an trebuie sa inceapa cu putina literatura, mai ales ca nu stim ce surprize (neplacute) ne va aduce.
Anul trecut, am trecut peste o aparitie mereu captivanta, revista Uniunii Scriitorilor din Romania, Luceafarul de dimineata, numarul din octombrie.
Editia are pe coperta un portret al scriitorului francez Arthur Rimbaud, iar Linda Maria Baros semneaza traducerea unor texte scrise de poet in 1873, sub titlul Un anotimp in infern. Iata cum suna o mostra de stil, lasand deoparte notele de subsol: „Ah, Binele meu! Ah, Frumusetea mea! Fanfara cumplita in care nu ma poticnesc! Pat feeric de tortura! Slavite fie, pentru prima data, opera nemaiauzita si corpul minunat! A inceput cu rasetele copiilor, se va termina tot cu ele. Otrava aceasta ne va curge prin vene chiar si atunci cand, luand-o-napoi fanfara, ne vom intoarce la vechea lipsa de-armonie. Ah, noi, care suntem acum intru totul demni de aceste torturi!, adunam cu fervoare aceasta fagaduinta supraomeneasca facuta trupului nostru si sufletului nostru asa cum au fost ele zamislite: aceasta fagaduinta, aceasta dementa! Eleganta, stiinta, violenta11! Ni s-a fagaduit ca va fi ingropat in umbra pomul binelui si al raului, ca va fi deportata cinstea tiranica, pentru ca noi sa aducem iubirea prea pura. A inceput cu o oarecare sila si se termina – de vreme ce n-am putut sa cucerim pe loc eternitatea –, se termina intr-o invalmaseala de parfumuri”.
Un excelent material este cel despre Alexandru Cioranescu, sub titlul Amintirile unui roman printre spanioli. Despre Cioranescu foarte putina lume a auzit, eu l-am auzit pomenit de profesorii mei de la Facultate. Iata concisa prezentare facuta de Mariana Sipos, autoarea unei comunicari din noiembrie 1996: „In Spania semneaza Alejandro Cioranescu. Din 1948, este profesor universitar la Universitatea din La Laguna unde i se spune simplu „don Alejandro”. Locuieste in Santa Cruz de Tenerife cand are cursuri, dar se retrage pentru a scrie la Bajamar, in casa sa de vacanta de pe malul oceanului.
S-a nascut in Romania intr-un sat de la poalele Carpatilor in 1911. Este licentiat al Universitatii din Bucuresti – literatura romana si franceza, cu studii in arhivistica si paleografie la Roma, cu un doctorat in literatura comparata la Paris. In 1940, la intoarcerea de la studiile din strainatate, a ocupat la Bucuresti diferite functii importante pana in 1946, cand si-a inceput misiunea de atasat cultural la Ambasada Romaniei din Paris, de unde a decis sa plece in exil, la fel ca multi alti scriitori care au realizat ca instaurarea dictaturii comuniste in Romania era iminenta. Pana in decembrie 1989, operele sale, ca si ale altor scriitori exilati, au fost interzise in Romania.
Alexandru Cioranescu nu a fost doar profesor si diplomat: e considerat deopotriva istoric, lingvist, comparatist, enciclopedist, eseist, etimolog, poet si romancier. Opera sa este imensa: include mai mult de patru sute de titluri; amintesc doar: Columb si Insulele Canare, Istoria orasului Santa Cruz de Tenerife, Baroc sau descoperirea dramei, Principii de literatura comparata, Bibliografia literaturii franceze – secolele XVI, XVII, XVIII, Dictionarul etimologic al limbii romane, traducerea Divinei Comedii in franceza.
De asemenea, a publicat romane in franceza la prestigioasa editura Gallimard si in Spania, in anii ’50, sub pseudonimul Mihai Tacutu, versuri scrise in limba romana. Aceste doua carti de versuri se intituleaza Atlantic (Atlanticul ca simbol al exilului) si Biografie pentru randunele (randunelele care „imping orizontul spre Est”, spre tara natala).
In fine, iata primele patru versuri (ca un delicat haiku) ale poemului Pe Bega un caiac scris de poeta Nora Iuga: uite-l acolo pe Bega vaslind, caiacul e lung si subtire, taie apa in doua, un barbat tanar e-un mire.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii