Acest vers din ilustrul scriitor francez Corneille pare sa ilustreze perfect realitatile din multe domenii ale vietii, inclusiv din cel al cinematografiei. Fiindca e evident ca staruri precum Brad Pitt, Kate Winslett sau Johnny Depp nu trebuie sa fi imbatranit spre a ajunge cunoscute. Cu totul altfel stau, cel putin in momentul de fata, lucrurile in cazul regizorilor. Hollywoodul are putina incredere in astfel de „lupi tineri”, pentru ca nici un magnat al cetatii filmului nu risca sa-si dea banii pe mainile unui necunoscut. Si totusi, exista o serie de exemple care i-ar putea face pe producatori sa fie mai putin circumspecti. In randurile ce urmeaza va invitam sa faceti cunostinta cu cativa dintre cei ce au avut sansa de a-si demontra valoarea inainte chiar de a implini 30 de ani.
American Graffiti
Cand a facut acest film, George Lucas nu implinise inca 29 de ani. Pelicula a fost respinsa de mai multe studiouri, pana ce Universal Pictures a decis sa o accepte. Lucas a scris si scenariul, in timp ce asculta colectia sa de discuri de vinil, cu muzica din anii ’60, si aproape pentru fiecare scena a gasit cate un cantec potrivit, asa incat si coloana sonora am putea spune ca ii apartine. American Graffiti – povestea maturizarii unor tineri absolventi de liceu, unii plecand la facultate, altii alegand sa lupte in Vietnam, a devenit un „cult movie”, fiind considerat una dintre cele mai bune productii ale anilor ’70.
Cele patru sute de lovituri
Una dintre cele mai bune creatii ale „noului val francez”, acest film a fost realizat de Francois Truffaut pe cand avea 27 de ani. El prezinta aventurile unui adolescent acuzat de furturi marunte si trimis intr-un lagar de munca, in coloniile franceze de peste mari. Filmul se incheie cu incercarea reusita de evadare a pustiului, marcand ruperea de trecutul intunecat. Truffaut a castigat atunci – era anul 1959 – premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes si o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu original.
Reservoir Dogs
Il iubesti sau il urasti, dar nu te poate lasa indiferent. Acesta este Quentin Tarantino, regizorul unor pelicule care au declansat scandaluri si au starnit valva: Pulp Fiction, Kill Bill sau Grindhouse. Cand a facut Reservoir Dogs, un alt film controversat, acuzat pentru ca face apologia violentei, Tarantino avea 29 de ani; dialogurile acide, limbajul vulgar si nu in ultimul rand un filon epic incitant au facut din acest film un favorit al tinerei generatii, in ciuda acuzatiilor de plagiat aduse autorului – care s-ar fi inspirat, se spune, din filmul asiatic „City on Fire”.
Henric V
Nimeni nu a reusit – nici chiar reputatul Lawrence Olivier – sa aduca pe micul ecran operele lui Shakespeare asa cum a facut-o Kenneth Branagh. O simpla comparatie intre interpretarea data discursului de la Agincourt de catre Olivier si respectiv de Branagh ii da castig de cauza acestuia din urma. Iar viziunea regizorala, in acelasi Henric V, pe care Branagh l-a realizat la 29 de ani, este de-a dreptul fabuloasa – nu degeaba el a fost nominalizat la Oscaruri, la categoriile „cel mai bun actor” si „cel mai bun regizor”. Si probabil nu a castigat din simplul motiv ca americanii nu-l gusta pe bardul de la Stratford-upon-Avon.
Vagabondul
Unul dintre primele superstaruri de la Hollywood, Charlie Chaplin, mai realizase cateva filme inainte de „The Tramp”, dar acesta – facut cand Charlot nu avea inca 26 de ani – ramane cea mai reprezentativa creatie a perioadei sale de inceput. El va impune astfel figura personajului boem, aparent naiv intr-o lume guvernata de viclenie, modest, marginalizat, dar temerar si razbatator, gata sa-si croiasca drum prin viata cu bastonul si jobenul prafuit, ca un nou Don Quijote modern, in permanenta lupta cu o societate fara suflet.
Sherlock Jr
Proiectionist de filme si portar, personajul interpretat de Buster Keaton, din pelicula Sherlock Jr, regizata tot de viitorul „mecanic al Generalei”, pe atunci in varsta de 29 de ani, este acuzat de tatal fetei iubite ca i-ar fi furat ceasul. Tanarul doarme si viseaza ca este un detectiv care rezolva misterul disparitiei ceasului, in stilul lui Sherlock Holmes. Keaton foloseste cateva trucuri uimitoare pentru acea epoca, iar filmul, nu mai lung de 45 minute, este o capodopera comica, un record de gaguri la minut.
Falci
Odata cu acest film se va naste moda „blockbuster”-ului estival, capabil sa atraga in salile racoroase ale cinematografelor milioane de oameni. Spielberg avea 29 ani cand l-a realizat, in 1975 si am putea spune ca, in mare, reusita lui s-a datorat modului in care a creat suspansul, rechinul nefiind vazut, ci doar banuit de privitori, pentru cea mai mare parte a filmului. O reusita provocata de un esec: monstrul de plastic si metal care trebuia sa joace rolul temutei fiare s-a defectat si tanarul regizor a fost nevoit sa modifice intregul scenariu. Succesul a fost garantat, „Falci” fiind primul film din istorie care a depasit 100 milioane dolari incasari.
Crucisatorul Potemkin
Un clasic al cinematografiei, realizat de un geniu de doar 27 de ani pe nume Serghei Eistenstein. Filmul a reprezentat un mare triumf al propagandei sovietice, fiind considerat la Expozitia Universala de la Bruxelles, in 1958, cel mai bun film al tuturor timpurilor – desi s-ar putea argumenta ca alegerea a venit tot pe considerente ideologice, ca o contrapondere la „nazistul” „Triumf al Vointei”, al lui Leni Reifenstahl.
Citizen Kane
Desigur insa ca, dintre toti acesti tineri regizori, cel mai faimos ramane Orson Welles. Veritabil monstru sacru al cinematografiei, Welles a realizat Citizen Kane, considerat de multi critici drept cel mai bun film produs vreodata, pe cand avea doar 26 de ani. Nominalizat la noua categorii, filmul nu a castigat decat un Oscar pentru scenariu dar va ramane in istorie drept „cel mai inovativ” produs vreodata. El se afla in topul listei celor mai valoroase productii atat in clasamentul alcatuit de American Film Institute cat si in cel realizat de British Film Institute.
GABRIEL TUDOR
Comentarii