Recent, la editura Humanitas a aparut o carte extrem de interesanta avandu-l ca autor pe Giorgio Agamben: este vorba despre STANTE – Cuvantul si fantasma in cultura occidentala, in traducerea Anamariei Gebaila. Cartea lui Giorgio Agamben propune reconstructia exemplara a patru capitole fundamentale ale culturii europene: ideea de melancolie de la parintii Bisericii la Sigmund Freud (Fantasmele lui Eros); opera de arta fata in fata cu dominatia marfii (in lumea lui Odradek); fantasma in poezia de dragoste din secolul al XIII-lea (Cuvantul si fantasma); forma simbolica din secolul al XVI-lea pana la aparitia semiologiei (Imaginea perversa).
„Actul creatiei nu este, cum afirma edulcorata reprezentare obisnuita, un proces care porneste de la putinta catre act spre a se epuiza in acesta, ci contine in miezul sau un act de de-creatie, in care ceea ce a existat si ceea ce n-a existat sunt restituite unitatii lor originare din mintea lui Dumnezeu, iar ceea ce putea sa nu existe si a existat se risipeste in ceea ce putea exista si n-a existat. Aceasta de-creatie este, propriu-zis, viata operei, ceea ce face posibila lectura, traducerea si critica, prin care de fiecare data incercam sa repetam opera. Tocmai de aceea insa actul de de-creatie ii scapa mereu oarecum printre degete autorului, in pofida oricarei perspicacitati ironice, numai asa i se ingaduie sa scrie in continuare”, spune Giorgio Agamben.
Textul e complicat pentru ca nu este vorba despre o carte anecdotica, ci despre un eseu filozofic. De altminteri, Giorgio Agamben (nascut in 1942) este unul dintre cei mai importanti filozofi italieni contemporani. A urmat studii de drept si filozofie, incheiate cu un doctorat despre gandirea politica a lui Simone Weil. A participat la seminarele despre Heraclit si Hegel tinute de Martin Heidegger, care a exercitat, alaturi de Walter Benjamin, o influenta hotaratoare asupra gandirii sale. A predat la numeroase universitati europene si americane, iar actualmente preda la Institutul Universitar de Arhitectura din Venetia si la Collčge International de Philosophie. Domeniile sale de predilectie sunt estetica si filozofia politica, in care se inscriu majoritatea studiilor si eseurilor sale.
Iata, ca o firava aroma de stil, cateva randuri din eseul lui Giorgio Agamben, Stante, extrase din capitolul Demonul amiezii: „De-a lungul Intregului Ev Mediu, un flagel mai primejdios decat ciuma care infestase castelele, vilele si palatele din orasele lumii se abate asupra salaselor vietii spirituale, patrunde in chilii, in incinta manastirilor, in pustietatile eremitilor. Acedia tristitia, taedium vitae, desidia, sunt denumirile pe care Parintii Bisericii le dau mortii sufletului pricinuite de acest flagel…
O veche traditie hermeneutica il considera cel mai nimicitor dintre vicii, singurul pentru care iertarea nu-i cu putinta”. Acest demon este cel de-al cincilea dintre cele opt din ierarhia lui Casian, si anume intristarea (alaturi de imbuibarea, zgarcenia, desfraul, mania, trandavia, marirea de sine si mandria). „Sfintii Parinti se dezlantuie cu o fervoare iesita din comun impotriva primejdiilor demonului amiezii”, scrie Giorgio Agamben, „care-si alege victimele dintre homines religiosi, si-i cotropeste in toiul zilei; si parca pentru nici o alta ispita a sufletului nu dovedesc in scrierile lor o patrundere psihologica mai nemiloasa si o fenomenologie mai minutioasa si mai infricosatoare”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii