Daca tot nu ne putem aminti viitorul, ne ramane consolarea ca il putem prezice. Multi au incercat, de la Nostradamus (care n-a scris decat niste poeme prolixe), la Arthur C. Clarke. In anii 60-70 au fost la moda „futurologii”, niste oameni de stiinta care se intreceau in a prezice viitorul, de la Carl Sagan, la Arthur C. Clarke sau Isaac Asimov (care avea scuza ca era scriitor s.f.). Atunci, ei povesteau, cu succes la media mainstream, viziunile lor despre anul 2000. Intre timp, cum vremurile au aratat, previziunile lor s-au umplut de ridicol.
Recent, aceeasi media mainstream scoate de la naftalina, pentru a le reincalzi, niste previziuni ale lui Asimov din 1983, din plin Razboi Rece, din care lipsea insa tocmai dezghetul din 1990, urmat de destramarea URSS si a „lagarului comunist”. Celebrul autor al trilogiei s.f. Fundatia si al culegerii de povestiri s.f. Eu, robotul, scria in 1983 pentru publicatia The Star: „Daca privim lumea asa cum ar putea fi la sfarsitul unei alte generatii, sa spunem in 2019, trei consideratii trebuie sa domine gandurile noastre: razboiul nuclear, informatizarea si utilizarea spatiului”. Sa le luam pe rand.
In cazul razboiului nuclear, previziunile sunt de bun simt si in final eronate: „Daca Statele Unite si Uniunea Sovietica se indeparteaza una de cealalta in orice moment intre acum si 2019, este absolut inutil sa discutam despre cum va fi viata in acel an. Prea putini dintre noi sau copiii si nepotii nostri vor fi in viata pentru ca acolo sa existe vreun punct care sa descrie starea exacta a mizeriei globale la vremea respectiva. Sa presupunem, deci, ca nu va exista un razboi nuclear – nu neaparat o presupunere sigura – si sa continuam de acolo”!
In privinta computerizarii, Asimov declara ca ea va continua, fara indoiala, in mod inevitabil, deoarece „computerele au devenit deja esentiale pentru guvernele natiunilor industriale si pentru industria mondiala”.
„Complexitatea din ce in ce mai mare a societatii va face imposibila munca fara ele, cu exceptia faptului ca va duce la haos; si acele parti ale lumii care raman in urma in aceasta privinta vor suferi atat de evident, ca urmare a faptului ca organismele lor de guvernamant se vor bate pe computerizare, asa cum acum se bat pentru arme. Efectul imediat al intensificarii computerizarii va fi, desigur, sa ne schimbam complet obiceiurile de lucru”, declara Asimov. Sa observam ca nu are nici o viziune privind dezvoltarea sistemelor mobile (smartphone, laptop). Dar nici internetul, retelele sau inteligenta artificiala!
Cat priveste utilizarea spatiului cosmic, Asimov intuieste corect ca el nu va fi abandonat. Dar viziunile lui sunt eronate atunci cand scrie ca „pana in 2019, ne vom intoarce pe Luna in forta. Nu vor fi doar americanii, ci si o forta internationala de o anumita marime; si nu sa colecteze doar roci de pe Luna, ci sa infiinteze o statie de minerit care sa proceseze solul Lunii si sa o duca in locuri in spatiu unde poate fi topita in metale, ceramica, sticla si beton – materiale de constructie pentru structurile mari care vor fi puse in orbita pe Pamant. O astfel de structura, care ar putea fi finalizata pana in 2019, ar fi prototipul unei statii de energie solara, echipata pentru colectarea energiei solare, convertirea acesteia in microunde si transmisia ei pe Pamant”, mai prezicea Asimov.
Ca proza s.f., merge, ca previziuni stiintifice, insa, timpul le-a acoperit de ridicol.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii