Doua colectii importante si doua personalitati esentiale pentru istoria muzeografiei românesti, Alexandru Tzigara-Samurcas si Ion Stefureac sunt aduse în prim-plan la expozitia „Zabrenicele Bucovinei”, care se va deschide pe 28 noiembrie, la Sala Noua Galerie de la Muzeul National al Taranului Român (Bucuresti, Sos. Kiseleff, nr. 3).
Ambele personalitati s-au remarcat printr-o activitate intensa de documentare, cartografiere si inventariere a pieselor de mare valoare etnografica si artistica, contribuind decisiv la constituirea unor colectii mu-zeale care au devenit nucleul Muzeului National al Taranului Român si Muzeului Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, informeaza Agerpres.
Colectiile lor de stergare de cap provenite din toate zonele Bucovinei – cunoscute sub diverse denumiri locale, precum zabrenice, ministerguri sau pânzaturi – au oferit o baza solida pentru cercetarea evolutiei gatelii capului în spatiul bucovinean.
Majoritatea pieselor dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea, perioada în care purtarea acestor podoabe era o norma în comunitatile traditionale, asociata sarbatorilor si momentelor de trecere din viata omului. Începând cu anii 1930, stergarul de cap capata mai ales o functie ceremoniala, fiind purtat la nunti de catre nase si soacre.
„În ritualul schimbarii statutului miresei, piesa apare în momentul numit cârpa, când nasa acoperea capul tinerei cu o pânza si un stergar de cap. Dupa anii 1950, aceste stergare au ramas pastrate în lazile de zestre, ca martori ai unei mode care îsi pierduse functia comunitara si ceremoniala. Datorita rafinamentului tehnicilor de tesere si ornamentare, acestea au fost conservate cu grija, atât în gospodariile traditionale, cât si în colectiile muzeale, unde continua sa reprezinte marturii artistice remarcabile ale unui mestesug cu profunde radacini culturale”, a transmis MNTR. Vernisajul, care constituie evenimentul de încheiere a proiectului „Mâini de aur. Semicentenarul restaurarii românesti”, este organizat în parteneriat cu Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc.
Expozitia va putea fi vizitata pâna pe 11 ianuarie 2026, de miercuri pâna duminica, între orele 10:00 si 18:00, iar lunea, martea si cu ocazia sarbatorilor legale expozitia este închisa.
Visul primei nopti polare
Realizata de Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa”, în parteneriat cu mai multe institutii, expozitia itineranta „Visul primei nopti polare – Belgica. Expeditia antarctica (1897-1899)” a fost vernisata, saptamâna trecuta, la Muzeul Judetean „Stefan cel Mare” Vaslui (str. Hagi Chiriac, nr. 2).
Expozitia cuprinde o colectie de obiecte autentice, printre care microscopul si lupa special realizate pentru expeditie, jurnalele de bord, fotografii de epoca si corespondenta dintre membrii echipajului, carora li se adauga o serie de documente rare, instalatii multimedia si materiale ce recreeaza atmosfera unica a expeditiei care a schimbat istoria cercetarii antarctice.
Naturalistul acestei expeditii a fost Emil Racovita, iar printre membrii echipajului s-a numarat Roald Amundsen, în calitate de locotent secund, cel care peste ani avea sa devina un exponent al explorarilor geografice din secolul XX.
„Îi invitam pe toti cei interesati sa viziteze aceasta expozitie, sa puna întrebari, dar si sa citeasca, sa studieze pentru a afla nu doar despre Emil Racovita lucruri noi. Sunt lucruri foarte interesante despre toti membrii echipajului Belgica, un echipaj tânar, un echipaj format din oameni care s-au expus riscului, care nu au plecat la drum cu întrebarea «Oare ne vom întoarce acasa?», ci au plecat plini de curiozitate în aceasta expeditie de cercetare. Ne bucuram ca am avut un român în acea expeditie, ne mândrim cu Emil Racovita si speram ca el sa fie nu doar pentru noi un exemplu de curaj, de abnegatie si pasiune, ci pentru toata lumea”, a spus muzeograful Anca Iordachi, din cadrul Muzeului Judetean „Stefan cel Mare” Vaslui.
Belgica, o fosta baleniera remodelata si rebotezata, a devenit celebra prin faptul ca a fost prima expeditie al carei echipaj (compus din 19 oameni) a petrecut 13 luni captiv în banchiza australa, timp în care savantii ei au facut observatii si masuratori meteorologice si oceanografice extrem de valoroase si au luptat din greu pentru a supravietui scorbutului si „anemiei polare”.
Calatoria, începuta pe 16 august 1897 din portul Anvers (Belgia), avea sa schimbe radical întelegerea umanitatii despre lumea în care traim.
Expozitia va putea fi vizitata pâna în luna mai a anului viitor.
NICUSOR DINCA
Comentarii