Regizat de cunoscutul si controversatul Milos Forman, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” a avut premiera in 1975 si inca de la lansare a socat si fascinat, in egala masura, cinefilii si criticii.
Pelicula a reprezentat un mare succes comercial si a adunat o veritabila „colectie” de Oscaruri, dar cu toate acestea exista unele detalii, legate de filmul lui Forman, pe care doar „cunoscatorii” au reusit sa le afle. Astazi, vi le dezvaluim si dumneavoastra!
– De pilda, putini stiu ca primul care ar fi vrut sa adapteze povestea din romanul lui Ken Kesey a fost legenda hollywoodiana Kirk Douglas. Acesta jucase in 1963 intr-o piesa de teatru inspirata de Kesey si a dorit sa transpuna drama si pe ecran. De aceea, a incercat sa-l contacteze pe Forman, trimitandu-i prin posta cartea lui Kesey. Dar autoritatile comuniste din Cehoslovacia au confiscat coletul si Forman n-a aflat de el decat dupa multi ani, cand Douglas i-a reprosat ca nu i-a dat nici macar un raspuns, iar filmul a fost realizat de fiul lui Kirk, Michael.
– Cand producatorii au contactat studiourile de film de la Hollywood, in vederea distribuirii filmului, cei de la 20th Century Fox s-au declarat interesati, dar doar cu conditia ca personajul McMurphy sa nu moara la final, pretinzand ca publicul doreste povesti optimiste. Producatorii Michael Douglas si Saul Zaentz au refuzat, acordand drepturile de distributie studioului United Artists.
– Initial, rolul lui Patrick McMurphy a fost dorit de Kirk Douglas. Dar, cum filmarile au inceput – din cauzele mentionate mai sus – la zece ani dupa ce el daduse viata personajului pe scena teatrului, Douglas si-a dat seama ca e prea batran pentru a-l mai relua si i-a contactat – in ordine cronologica – pe Gene Hackman, Marlon Brando si Burt Reynolds, inainte ca alesul sa fie Jack Nicholson.
– Personajul asistentei medicale Ratched trebuia sa fie „personificarea raului”. Dar, pe masura ce filmau, actrita Louise Fletcher i-a oferit lui Forman o revelatie: ea a jucat rolul in asa fel incat, dupa cum chiar regizorul afirma „am realizat ca producea un efect mult mai puternic. Nu mai era raul, ci doar un instrument al raului. De fapt, ea era convinsa ca ii ajuta pe oameni, nu ii distruge.”
– Filmarile au fost facute la Spitalul de Stat Oregon, iar medicul John Spivey a fost superintendentul spitalului din viata reala, dr. Dean Brooks. Acesta s-a achitat excelent de rol, ba a facilitat angajarea, ca figuranti platiti, si a mai multor pacienti ai ospiciului. Un alt personaj, Seful Bromden, a fost jucat de un pictor amator de origine amerindiana, uriasul Will Sampson.
– Toti actorii care au interpretat roluri de pacienti in film au fost cazati, pe durata filmarilor, in saloanele ospiciului psihiatric din Oregon, interactionand cu pacienti cu probleme psihiatrice, pentru a-si intra mai bine in rol.
– Spre a completa aceasta imersiune realista in lumea nebuniei, Forman a organizat sedinte de terapie de grup, indemnandu-i pe actori sa dezvolte organic simptomele bolilor psihice de care personajele lor sufereau. Fara stirea actorilor, aceste sedinte au fost inregistrate, fiind folosite ulterior in secvente din film.
– Extrem de frustrat emotional pentru ca solicitantul program de filmari il tinea la 5.000 km de viitoarea sa sotie, Rhea Perlman, foarte tanarul Danny DeVito si-a facut un… prieten imaginar cu care statea noaptea la taclale. Ingrijorandu-se ca propria lui stare de sanatate mintala e pe cale sa se deterioreze, in ospiciul in care statea zi si noapte, actorul l-a consultat pe psihiatrul Brooks, care l-a linistit, sustinand ca n-are motive sa-si faca griji.
– In schimb, un alt actor, Sydney Lassick, care interpreta personajul Charlie Cheswick, a fost atat de marcat de apasatoarea atmosfera din ospiciu, incat a clacat psihic. Totul a culminat in dramatica scena din final, cand Lassick a inceput sa planga necontrolat, in fata lui Nicholson si Sampson, iar ultimele dialoguri au trebuit rescrise, fiindca actorul a fost indepartat din platou, incapabil sa-si mai faca rolul.
– „Zbor deasupra unui cuib de cuci” este unul dintre cele doar trei pelicule care au castigat „cele cinci mari Oscaruri” – pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cea mai buna actrita si cel mai bun scenariu (celelalte doua fiind „S-a intamplat intr-o noapte”, din 1934, si „Tacerea mieilor”, din 1991).
GABRIEL TUDOR
Comentarii