Asa cum ar trebui sa stie fiecare persoana care a trecut prin scoala, sunetul ne parvine prin transformarea unei energii mecanice vibratorii care, transmisa de timpan si oscioarele urechii medii, este convertita ulterior in electricitate de urechea interna, care contine capitalul nostru auditiv format din 16.000 de celule nervoase (ciliate). Apoi, aceasta electricitate ajunge la creier prin intermediul nervului auditiv, iar noi auzim datorita ariei auditive cerebrale.
Asaltati de zgomote
Functiile auditive se confrunta insa cu agresiuni din partea telefoanelor mobile, zgomotelor strazii, mediului vietii cotidiene (sirenele masinilor de pompieri, de politie si ambulanta, pickhamere, transport in comun, discoteci, concerte etc.), precum si ale profesiei practicate de fiecare dintre noi (muncitori, muzicieni, profesionisti din aeronautica, dentisti, conducatori auto, coafori etc.). De aceea e foarte important sa stiti cum sa va protejati urechile cand apare un zgomot asurzitor, iar cand va asteptati la o agresiune sonora sa va puneti protectoare pentru urechi. In ceea ce priveste utilizarea multraspanditului telefon mobil, acesta nu trebuie tinut lipit de ureche, ci la o oarecare distanta de aceasta.
Surditatea, in plina dezvoltare
In contextul unei agresiuni sonore, structurile urechii reactioneaza formand substante toxice care se acumuleaza la nivelul celulelor ciliate, impiedicandu-le treptat sa functioneze, pana le distrug; iar in prezent inca nu se stie cum pot fi reparate. Consecintele risca sa se manifeste in primul rand prin oboseala auditiva si hipersensibilitate la zgomot, apoi prin aparitia acufenelor. In cazurile mai avansate afectiunea poate antrena chiar surditatea (10% din populatie), handicap ce depinde de genetica fiecaruia.
Din pacate, survenirea acufenelor si a surditatii este cateodata imediata si definitiva, deseori la tineri, dupa o seara petrecuta la discoteca ori la un concert. Totusi, functia auditiva imbatraneste incepand din jurul varstei de 50 de ani, cand apare o diminuare a perceptiei sunetelor acute; apoi, treptat, se instaleaza surditatea. In asemenea cazuri, solutia optima este folosirea unui aparat auditiv, ceea ce devine un lucru tot mai comun si mai simplu de abordat, datorita progresului tehnic deosebit inregistrat in acest domeniu.
Control si reguli obligatorii
O problema de retinut este aceea ca nu exista un tratament medicamentos inainte de a opta pentru folosirea unui aparat auditiv. A aparut recent doar o speranta in acest sens: descoperirea unei proteine (pejvakina) la Institutul Pasteur, care poate duce la obtinerea unui medicament. Aceasta proteina ar proteja celulele ciliate impotriva agresiunilor sonore si a deteriorarii urechii odata cu imbatranirea.
De asemenea, nu trebuie neglijat un amanunt elementar in cazul oricarei patologii: controlul periodic al functiei auzului. Acesta se face in mod sistematic la nou-nascuti, apoi este recomandat intre 2 si 5 ani in momentul dezvoltarii intelegerii corecte a cuvintelor si vorbirii; urmeaza un alt moment favorabil si util la 20 de ani, pentru depistarea unui eventual deficit genetic si asigurarea preventiei. Si, evident, la cea mai mica problema semnalata trebuie consultat imediat un medic ORL. Prin urmare, daca facem un foarte scurt rezumat al celor aratate mai sus, iata care sunt principalele masuri de aplicat si reguli de respectat pentru a ne conserva capitalul auditiv cat mai mult timp posibil: – protejarea cat mai frecvent posibil a urechilor impotriva zgomotelor de orice fel; – recunoasterea semnalelor de alarma; – controlul calitatii auzului la cea mai mica suspiciune sau daca exista antecedente familiale; – in caz de debut al surditatii, apelarea neintarziata la aparatele auditive. Aceste proteze vor stabiliza auzul si vor evita instalarea tulburarilor cognitive – de memorie, de atentie si de concentratie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii