Vom vorbi astazi de una dintre cele mai periculoase amenintari ale sanatatii si vietii noastre, accidentul vascular cerebral (AVC), insa nu o vom face asa cum poate v-am obisnuit, explorand succint organismul uman pentru a identifica posibile cauze si variante de tratament. Ne vom referi la elementul care aproape in orice patologie constituie, poate nu „medicamentul”, dar sigur adjuvantul ideal pentru a-i da pacientului incredere, optimism, putere de a lupta cu boala: familia, cadrul familial.
Accidentul vascular cerebral s-a aflat in ultimii ani pe primul loc in Romania drept cauza de deces si pe locul al treilea in lume. Un factor suplimentar alarmant il constituie faptul ca incep sa fie afectate tot mai multe persoane tinere, viguroase, cu varste intre 35 si 45 de ani, in conditiile in care grupa de risc maxim este considerata cea de 55-65 de ani. Trebuie stiut ca orice AVC se anunta mai mult sau mai putin „zgomotos”, prin semne precise, in saptamanile, lunile sau chiar anii care il preced.
Principalele simptome ale AVC sunt furnicaturile in brate, in picioare sau in una dintre jumatatile corpului (stanga/dreapta), senzatia nefireasca de slabiciune a membrelor inferioare, ameteli sau tulburari de vedere, in contextul carora o parte insemnata din campul vizual se estompeaza sau chiar dispare. Fata de situatia generala de acum numai cativa zeci de ani, astazi exista, din fericire, metode avansate de diagnostic precoce: ecocardiografia (observarea cavitatii inimii si a functionarii valvelor), ecodoppler (viteza de circulatie a sangelui prin arterele din zona gatului, precum si structura peretilor acestor vase sangvine), scanner cerebral (vedere asupra creierului, care localizeaza o eventuala leziune, consecinta a unui traumatism anterior.
Cum se produc accidentele vasculare cerebrale?
Simplificand mecanismul, este vorba despre o hemoragie, prin ruperea unui vas de sange (in caz de hipertensiune arteriala) sau prin obstructia acestuia (in ischemie cerebrala). In acest din urma caz apare fenomenul de tromboza locala (cheaguri) sau de embolie cardiaca (deplasarea prin circuitul sangvin a unor „bucatele” de sange coagulat formate in inima). Cauzele AVC sunt numeroase: cardiopatii cu embolie (infarct, fibrilatie atriala, stenoza mitrala); ateroscleroza vaselor cerebrale, traumatisme rutiere, de munca, iritatia cronica a vaselor cerebrale; factori inflamatorii in arterite, lupus eritematos; maladii ale sangelui. Cu exceptia traumatismelor acute, toate celelalte cauze ale AVC sunt cronice, ceea ce impune necesitatea de „a cobori in timp”, pentru a intelege natura factorilor de risc care, neglijati ori tratati incorect, converg catre o evolutie grava, ce primejduieste sanatatea si viata bolnavului.
Primul loc in ierarhia factorilor de risc e ocupat de hipertensiunea arteriala, urmata de dislipidemii (cauzate de cantitatea mare de colesterol, trigliceride, lipide, care favorizeaza ateromatoza). Tot intre factorii de risc sunt plasati tabagismul, excesul de alcool, de contraceptive orale (care contin substante hormonale estrogenice in concentratie mare), stresul psihic. Drept consecinte – in afara cazului extrem al decesului – apar invaliditatea neurologica, tulburari de limbaj, apoi dementa si infarctul.
Exista totusi si un tratament de intretinere si recuperare a bolnavului cu AVC. Suferindului i se administreaza medicamente prescrise pentru bolile cronice si factorii de risc (tromboflebita, infarct miocardic), apoi exercitiile de vorbit, citit, scris, mers, masaj muscular, gimnastica. Insa un rol esential in terapia acestui tip special de bolnav, disperat in neputinta sa, o constituie afectiunea membrilor familiei care nu se poate vinde ori cumpara. A-l izola pe bolnavul dependent in tacere, ura, sila resentiment sau a-l interna departe de cei alaturi de care isi va fi petrecut multi ani frumosi, cu impliniri, inseamna a-i grabi un sfarsit pe care nu-l merita, de situatia prezenta nefiind nici vinovat, nici raspunzator. Sta asadar in puterea fiecarui membru din familie (fie el sot, copil, parinte etc.) sa-si valideze supremul atribut de omenie, pentru a usura suferinte niciodata cunoscute ori banuite de persoana sanatoasa si valida.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii