Intoxicatia cu ciuperci, un pericol fara frontiere legale

           Intoxicatiile cu ciuperci reprezinta o problema medicala de o deosebita importanta, pe de-o parte din cauza frecventei mari a acestora (în special în sezonul cald), pe de alta din cauza gravitatii lor. Este totodata una dintre marile urgente medicale la copil deoarece o treime din intoxicatiile care se soldeaza cu deces se înregistreaza la copii.

           Intoxicatiile cu ciuperci reprezinta o problema medicala de o deosebita importanta, pe de-o parte din cauza frecventei mari a acestora (în special în sezonul cald), pe de alta din cauza gravitatii lor. Este totodata una dintre marile urgente medicale la copil deoarece o treime din intoxicatiile care se soldeaza cu deces se înregistreaza la copii. Fenomenul se explica prin faptul ca toxicitatea uneia si aceleiasi substante este mai mare la copil decât la adult. O dovada: decesele inregistrate de curând in rândul copiilor care au consumat ciuperci otravitoare. Gravitatea intoxicatiei depinde în primul rând de specia de ciuperca otravitoare ingerata si, evident, de cantitate. Simptomele care anunta intoxicatia apar dupa câteva minute sau dupa 3-6 ore sau chiar mai mult. Constau în dureri abdominale, greturi si varsaturi, transpiratie abundenta, diaree apoasa si urât mirositoare, furnicaturi ale extremitatilor, iar în situatii foarte grave – stare confuzionala, halucinatii, convulsii, coma. Cea mai grava intoxicatie este provocata de ciuperca denumita Amanita Phalloides; în formele severe, rata mortalitatii ajunge pâna la 90%. În general, medicii din spital – unde trebuie sa ajunga de urgenta orice persoana intoxicata cu ciuperci – iau in calcul ipoteza acestui tip de intoxicatie severa; este asa-numitul „sindrom faloidian”. Bolnavul este internat la sectia de terapie intensiva, singurul loc unde poate fi supravegheat îndeaproape si competent, astfel încât sa se poata interveni cu masuri terapeutice rapide si adaptate fiecarei faze a evolutiei destul de perfide a acestui sindrom. Este de altfel si explicatia în ceea ce priveste atitudinea rezervata a medicilor, care evita sa se pronunte în privinta sanselor de supravietuire a persoanei intoxicate, imediat dupa primele ore, apoi dupa prima zi de tratament. Sub o aparenta deloc grava se poate ascunde un pericol foarte mare.
           Acest tip de intoxicatie „perfida” are mai întâi o faza latenta, fara manifestari vizibil grave, care poate dura între 5 si 40 de ore de la ingestie. Apoi se instaleaza faza de agresiune, cu varsaturi abundente si repetate, greturi chinuitoare, intoleranta gastrica totala, colici si crampe intestinale insuportabile. Aceste tulburari gastrointestinale pot dura între 2-5 zile si atrag grave perturbari hidroelectrolitice, cu sindrom pronuntat de deshidratare acuta. Cea de-a treia faza se exprima clinic prin reaparitia sau agravarea manifestarilor digestive, cu afectarea ficatului si declansarea icterului. Acestea sunt expresia hepatitei acute toxice (analizele arata cresterea transaminazelor si bilirubinei) si a alterarii functionale hepatice. Rinichii încep si ei sa fie afectati. În spital, bolnavul este monitorizat: pulsul, tensiunea arteriala, respiratia sunt supravegheate permanent si fiecare simptom este contracarat printr-un un anumit tip de tratament medicamentos.
          
          Ce sanse sunt?
           Intoxicatiile cu ciuperci (în special cele catalogate drept sindrom de tip faloidian) au o evolutie imprevizibila, care depinde în mare masura de cantitatea de toxina ingerata. Decesele datorate în general intoxicatiilor cu ciuperci se înregistreaza la 10-15% din cazuri. Raportata însa la nivel de grup mai mic, de exemplu la membrii unei familii, mortalitatea poate fi si de 100%. Având în vedere riscurile pe care le presupune intoxicatia cu ciuperci exista o singura masura de a le evita: sa fie consumate doar ciupercile care provin din crescatorii specializate si comercializate în magazine si de producatori autorizati care beneficiaza de aviz sanitar. Spre deosebire de alte tari, în România nu exista o legislatie care sa interzica comercializarea ciupercilor din flora spontana, iar în gospodariile traditionale din mediul rural folosirea ciupercilor se face fara precautii speciale. Din nefericire, an de an, consumul de ciuperci face victime chiar si în rândul celor care pretind ca sunt imbatabili cunoscatori ai speciilor comestibile.