Leucemia este cancerul sangelui si apare atunci cand globulele albe din sange sufera mutatii. Mai exact, celulele slabesc si se hranesc cu alte celule, sanatoase, pentru a ramane stabile.
De asemenea, trebuie stiut ca sistemul nostru imunitar este mecanismul de aparare al organismului. Cand functioneaza corect, combate diferite boli, deseori fara ca noi sa stim asta. De exemplu, o persoana care are gripa sau amigdalita poate observa un disconfort in spatele urechii, din cauza unui ganglion inflamat.
Ganglionii limfatici sunt raspanditi in intregul nostru organism, in jurul organelor vitale sau in grupuri mai mici. Aceste „noduri” prind celulele inamice, astfel incat sistemul imunitar sa le poata elimina inainte de a-si croi drum in sange. Sistemul limfatic si maduva osoasa sunt ambele sisteme de formare a sangelui, iar maduva osoasa este locul in care sunt fabricate majoritatea globulelor noastre albe din sange. Acest lucru este important pentru a intelege de ce leucemia este atat de devastatoare.
Cand globulele albe obtin un „semnal prost” (oamenii de stiinta inca nu inteleg cum se intampla) si incep sa se schimbe, sa se divizeze rapid, sistemul nostru de aparare sufera de fapt un atac la nivelul zero sau la punctul de origine. In realitate, nu exista o alta modalitate pentru ca organismul sa se apere si de aceea tratamentul impotriva leucemiei este de obicei foarte agresiv.
Simptome si factori de risc
Semnele principale ce trebuie sa-l puna in garda pe pacient in legatura cu o posibila deteriorare grava a sistemului imunitar sunt: – febra/frisoane; – infectie frecventa; – pierdere in greutate (neintentionata); – glanda limfatica inflamata; – ficatul si/sau splina marite; – vanatai usoare/sangerari; – pete rosii pe piele; – transpiratie excesiva (in general, noaptea); – durerea oaselor, tensiune musculara.
In acelasi timp, leucemia poate fi stimulata de o serie de factori colaterali, ca: – tratamentul anterior impotriva cancerului; – tulburari genetice (de exemplu, sindromul Down); – tulburari ale sangelui; – expunerea la niveluri ridicate de radiatii (cadrele medicale din sectorul radiologiei, dar si alte categorii profesionale); – expunerea la substante chimice, cum ar fi benzenul si benzina; – fumatul.
Interesant este ca majoritatea persoanelor care prezinta asemenea factori de risc nu se imbolnavesc, in timp ce pacienti care nu au niciunul dintre acestia fac adesea leucemie.
Tratamentele si medicamentele impotriva acestei maladii depind de varsta, de starea generala de sanatate, de tipul si contextul in care s-a instalat boala. Testele diagnostice suplimentare efectuate la cel putin doua laboratoare specializate ar trebui sa indice acest lucru.
– Atat chimioterapia, cat si radioterapia sunt metode utilizate frecvent pentru tratarea leucemiei. De asemenea, pot fi utilizate tratamente mai noi, cum ar fi terapia vizata si terapia biologica. Ambele functioneaza direct in interiorul celulei, modificand-o, intr-un fel.
– Terapia vizata foloseste medicamente pentru a ataca vulnerabilitatile specifice din celulele canceroase, pentru a inhiba activitatea acestora.
– Terapia biologica ajuta sistemul imunitar sa recunoasca si sa atace celulele leucemiei. Cu alte cuvinte, este un mod mai direct de a „manipula” celula.
– Transplantul de maduva constituie, de asemenea, o forma de tratament, daca boala nu raspunde la nicio alta terapie. Maduva osoasa poate proveni de la un donator sau uneori din corpul unei persoane. De obicei, radiatiile sunt folosite in prealabil pentru a ucide cat mai multe celule bolnave, apoi pacientul este „infuzat” cu noua maduva, pentru a furniza corpului celule sanatoase. Cu toate acestea, uneori, organismul respinge maduva osoasa chiar daca e potrivita.
Cand se intampla acest lucru, medicamentele pentru terapie biologica sunt utilizate intr-o clasa numita imunodepresoare. Aceste terapii celulare pot provoca insa unele efecte secundare devastatoare. Intre acestea, sunt: anafilaxie (soc alergic), reaparitia tuberculozei, boala serica (raspuns la medicamente „in jos”), distrofie musculara si limfom.
Numerosi copii sunt diagnosticati cu leucemie (chiar la varste de sub 5 ani), dar numai putini mor. Prin comparatie, mai putini adulti sunt diagnosticati cu aceasta boala, dar mor destul de multi din cauza ei.
Explicatia? Se presupune ca pacientii copii sunt mai capabili sa suporte tratamentul dur si agresiv, decat adultii pana la 50 de ani, de pilda. Cu toate acestea, indiferent daca este vorba despre un copil sau un adult, aceste tratamente raman deocamdata deosebit de dure, iar maladia poate avea evolutii imprevizibile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii