Leucemia este cancerul celulelor sângelui si apare atunci când globulele albe din sânge sufera mutatii. Mai exact, celulele slabesc si se hranesc cu alte celule, sanatoase, pentru a ramâne stabile.
De asemenea, sistemul nostru imunitar este mecanismul de aparare al organismului. Când functioneaza corect, combate diferite boli, deseori fara ca noi sa stim asta. De exemplu, o persoana care are gripa sau amigdalita poate observa un disconfort în spatele urechii, din cauza unui ganglion inflamat.
Ganglionii limfatici sunt raspânditi în întregul nostru organism, în jurul organelor vitale sau în grupuri mai mici. Aceste „noduri” prind celulele inamice, astfel încât sistemul imunitar sa le poata elimina înainte de a-si croi drum în sânge. Sistemul limfatic si maduva osoasa sunt, ambele, sisteme de formare a sângelui, iar maduva osoasa este locul în care sunt „fabricate” majoritatea globulelor noastre albe din sânge. Acest lucru este important pentru a întelege de ce leucemia este atât de devastatoare.
Când globulele albe obtin un „semnal prost” (oamenii de stiinta înca nu înteleg cum se întâmpla) si încep sa se schimbe, sa se divizeze rapid, sistemul nostru de aparare sufera de fapt un atac la nivelul zero sau la punctul de origine. În realitate, nu exista o alta modalitate pentru ca organismul sa se apere si de aceea tratamentul împotriva leucemiei este de obicei foarte agresiv.
Simptome si factori de risc
Semnele principale ce trebuie sa-l puna în garda pe pacient în legatura cu o posibila deteriorare grava a sistemului imunitar sunt: – febra/frisoane; – infectie frecventa; – pierdere în greutate (neintentionata); – glanda limfatica inflamata; – ficatul si/sau splina marite; – vânatai usoare/sângerari; – pete rosii pe piele; – transpiratie excesiva (în general, noaptea); – durerea oaselor, tensiune musculara.
În acelasi timp, leucemia poate fi stimulata de o serie de factori colaterali, ca: – tratamentul anterior împotriva cancerului; – tulburari genetice (de exemplu, sindromul Down); – tulburari ale sângelui; – expunerea la niveluri ridicate de radiatii (cadrele medicale din sectorul radiologiei, dar si alte categorii profesionale); – expunerea la substante chimice, cum ar fi benzenul si benzina; – fumatul.
Interesant este ca majoritatea persoanelor care prezinta asemenea factori de risc nu se îmbolnavesc, în timp ce pacienti care nu au niciunul dintre acestia fac adesea leucemie.
Tratamente si medicamente
Terapia pentru aceasta maladie depinde de vârsta, de starea generala de sanatate, de tipul si contextul în care s-a instalat boala. Testele diagnostice suplimentare efectuate la cel putin doua laboratoare specializate ar trebui sa indice acest lucru.
– Atât chimioterapia, cât si radioterapia sunt metode utilizate frecvent pentru tratarea leucemiei. De asemenea, pot fi utilizate tratamente mai noi, cum ar fi terapia vizata si terapia biologica. Ambele functioneaza direct în interiorul celulei, modificând-o.
– Terapia vizata foloseste medicamente pentru a ataca vulnerabilitatile specifice din celulele canceroase, pentru a inhiba activitatea acestora.
– Terapia biologica ajuta sistemul imunitar sa recunoasca si sa atace celulele leucemiei. Cu alte cuvinte, este un mod mai direct de a „manipula” celula.
– Transplantul de maduva constituie, de asemenea, o forma de tratament, daca boala nu raspunde la nicio alta terapie. Maduva osoasa poate proveni de la un donator sau uneori din corpul unei persoane. De obicei, radiatiile sunt folosite în prealabil pentru a ucide cât mai multe celule bolnave, apoi pacientul este „infuzat” cu noua maduva, pentru a furniza corpului celule sanatoase. Cu toate acestea, uneori, organismul respinge maduva osoasa chiar daca e potrivita.
Când se întâmpla acest lucru, medicamentele pentru terapie biologica sunt utilizate într-o clasa numita imunodepresoare. Aceste terapii celulare pot provoca însa unele efecte secundare devastatoare. Între acestea, sunt: anafilaxie (soc alergic), reaparitia tuberculozei, boala serica (raspuns la medicamente „în jos”), distrofie musculara si limfom. Numerosi copii sunt diagnosticati cu leucemie (chiar la vârste de sub 5 ani), dar numai putini mor. Prin comparatie, mai putini adulti sunt diagnosticati cu aceasta boala, dar mor destul de multi din cauza ei.
Explicatia? Se presupune ca pacientii copii sunt mai capabili sa suporte tratamentul dur si agresiv, decât adultii pâna la 50 de ani. Cu toate acestea, indiferent daca este vorba despre un copil sau un adult, aceste tratamente ramân deocamdata deosebit de dure, iar maladia poate avea evolutii imprevizibile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii