Astmul este o boala inflamatorie a cailor respiratorii care face bronhiile hiperreactive la factorii de mediu. Exista astm alergic si non-alergic, care se dezvolta din ce in ce mai mult la adultii expusi unor factori profesionali sau de mediu.
In jumatate din cazurile de astm bronsic exista o predispozitie genetica de a dezvolta boala. Vorbim de atopie: persoana cu acest fond familial va dezvolta eczeme, rinita alergica sau astm. Exista circumstante care pot duce la dezvoltarea crizelor de astm precum exercitiul fizic (astmul este indus de efort fizic), insa fiecare astmatic are propriii declansatori.
Factori declansatori ai crizelor de astm:
– infectiosi (infectii virale precum Covid, gripa, bronsiolita, infectii bacteriene, cum ar fi pneumonia sau infectii legate de mucegai);
– factorii de mediu prezenti in aerul din interior (alergeni precum acarienii, parul de pisica si de caine etc.) si aerul exterior (dioxid de azot, pesticide etc.);
– iritanti care creeaza inflamarea bronhiilor printr-un mecanism de iritare (compusi organici volatili eliberati de mobilierul nou, de exemplu, particule fine eliberate de lumanarile parfumate, odorizantele de interior etc.).
Semnele ce pot sugera astm:
– scurtarea respiratiei, aparuta treptat in repaus sau in timpul efortului fizic;
– tuse uscata cu crize declansate de factori de mediu sau trezirea noaptea;
– criza de astm este semnalata de senzatia de constrictie in piept si respiratie suieratoare;
– tusea aparuta adesea la sfarsitul noptii sau in timpul efortului fizic, putand fi insotita de dificultati de respiratie.
Astmul necontrolat, care da intotdeauna simptome, cand nu exista niciun tratament sau tratamentul este prost adaptat, poate fi obositor; oboseala reflecta lipsa de aer in timpul activitatilor zilnice.
Monitorizarea astmului se face in comun de catre medicul curant si pneumolog. Testele functiei respiratorii se fac de catre medicul pneumolog cel putin o data pe an. Sunt doua tratamente complementare in managementul astmului: tratamentul crizei si cel de baza.
– Tratamentul crizei se bazeaza pe bronhodilatatoare cu actiune rapida (inhalator) care deschid rapid bronhiile.
– Tratamentul de baza, cel mai adesea axat pe corticosteroizi inhalatori, este necesar cand pacientul trebuie sa utilizeze tratamentul pentru criza de mai mult de doua ori pe luna.
Tratamentul de lunga durata, care se ia o data sau de doua ori pe zi, urmareste reducerea inflamatiei bronhiilor. Trebuie urmat cel putin 10 zile pentru a fi eficient si minimum 3 luni pentru a nu mai avea simptome.
Combinatia dintre cele doua tratamente face posibil controlul astmului (putin disconfort sau simptome zilnice, pentru o perioada de 4 saptamani si nu este nevoie de inhalatorul de criza de mai mult de 2 ori pe saptamana). Astmul refractar sever este tratat cu bioterapii.
Preventie, riscuri si recomandari
Crizele de astm pot fi prevenite cu un tratament de fond si evitand factorii contributivi. Daca aveti astm bronsic indus de efort, ar trebui sa luati bronhodilatatorul ca masura preventiva inainte de efort si sa cresteti treptat intensitatea efortului.
In cazul unei crize, trebuie sa urmati planul de actiune personalizat oferit de medicul pneumolog, el descriind pasii de urmat cand o persoana astmatica are o criza.
– Daca astmul bronsic nu are legatura cu o alergie alimentara, o persoana cu astm bronsic nu are hrana de evitat. Pe de alta parte, in cazul unei alergii alimentare, este esential sa nu se consume alimentele in cauza.
– Practicarea activitatii fizice este benefica pentru astmatici. In cazul bolii induse de efort, pentru a evita criza de astm, este indicat bronhodilatatorul inainte de activitatea respectiva, apoi incalzire si cresterea treptata a intensitatii exercitiului.
– In timpul sarcinii, tratamentul de fond nu trebuie oprit, pentru ca o criza de astm a gravidei este foarte periculoasa pentru fat. In lipsa oxigenului, poate aparea avortul spontan sau nasterea prematura. Obiectivul in timpul sarcinii este zero criza de astm cu tratament de fond.
Riscul de astm pe termen scurt este moartea. Celelalte riscuri sunt cele ale terapiei orale de lunga durata cu corticosteroizi (boli cardiovasculare, risc de infectie, de osteoporoza si fractura, sindrom metabolic, obezitate si diabet etc.) la persoanele care au crize de astm frecvente tratate cu doze mari de corticosteroizi sub forma de tablete sau prin injectie.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii