Se apropie sezonul hibernal. Adorat de unii, pentru spectacolul sau unic si pentru beneficiile diverse pe care le aduce – sarbatori, sporturi de iarna etc. – el este totusi asteptat cu teama de altii. Un motiv principal: aduce cu sine si boli specifice, ca si riscuri mult marite de accidente. Caci, oricât de robusti ne-am crede, oasele noastre si articulatiile au si ele o rezistenta limitata. De aceea, ne-am gândit ca prevederea e mama intelepciunii…
Fracturile de bazin
Specialistii mondiali in patologiile sistemului osos avertizeaza asupra unui fenomen deosebit de ingrijorator, care vizeaza – direct sau indirect – numeroase alte aspecte legate de sanatate si de alte domenii sociale: daca in prezent se inregistreaza in jur de 1,7 milioane de fracturi ale articulatiilor zonei sold-coapsa, peste circa patru decenii numarul ar putea ajunge la 6,3 milioane.
Respectivele fracturi, favorizate de fragilitatea osoasa si de osteoporoza ca patologie a imbatrânirii, afecteaza in primul rând femeile. Mai mult decât atât, numarul estimat corespunde unei rate stabile a acestor fracturi, cauza de spitalizare, de handicapuri locomotorii, de decese, dar ar putea atinge 8,2 milioane, daca ar aparea si o crestere de numai 1% pe an, potrivit calculelor unor specialisti australieni si britanici. Mai ales ca in prezent, in mai multe parti ale lumii, nivelul fracturilor se afla, intr-adevar, intr-un proces de crestere.
Pe de alta parte, cheltuielile economice pentru sistemele de sanatate care se ocupa de fracturile legate de osteoporoza – numite si fracturi ale colului femural – se observa ca au crescut. In 1997, costul anual direct si indirect pe aceasta directie a fost de circa 131,5 miliarde de dolari. Mai recent, costurile legate de ansamblul fracturilor osteoporotice (bazin, coloana vertebrala, incheietura mâinii) au fost estimate la 20 de miliarde de dolari in SUA si la 30 de miliarde de euro in Uniunea Europeana.
Majoritatea fracturilor de bazin apar ca urmare a unor cazaturi. Prin urmare, prevenirea acestora e foarte importanta, iar drept recomandari de rutina, specialistii evoca purtarea unor elemente protectoare pentru zonele cele mai sensibile, evitarea firelor electrice intinse pe jos, a covoarelor nefixate de parchet, o mai buna iluminare a interioarelor si a altor zone intunecoase, mentinerea unei activitati fizice (mersul pe jos este foarte util) si asa mai departe.
Din cazurile totale de fracturi ale bazinului, 80% au drept victime femei, iar 90% persoane cu vârste de peste 50 de ani, cu o crestere direct proportionala cu inaintarea in vârsta. Zonele cu frecventa cea mai ridicata sunt cele cu populatii scandinave si nord-americane, in schimb scade de aproape sapte ori in tarile Europei de Sud. Riscul e de asemenea mult inferior in Asia si in America Latina, ca si in zonele rurale din toate tarile.
Pe lânga statisticile bogate, prezentate de cercetatorii specialisti in fenomenul respectiv si pe lânga conditionari obiective (cum este localizarea geografica a majoritatii cazurilor, in tari cu clima rece, unde riscurile de cazaturi sunt ele insele sporite), un amanunt care trebuie sa dea foarte serios de gândit se refera la modul de hranire modern, la ponderea miscarii si la stilul de viata general, specific actualei noastre societati. Iar acolo unde e clar ca mai multe indicii trimit catre fenomene in neregula, ar trebui actionat in forta.
Entorsele
Daca fracturile pot determina situatii extreme, cauzând chiar si moartea, entorsele trebuie privite si ele cu toata seriozitatea si raspunderea, caci si ele pot duce la complicatii, in caz ca le bagatelizam. Entorsa se identifica usor de catre un cadru medical. Localizata in special la glezna sau la genunchi, ea e consecinta unei leziuni a ligamentelor. Acestea permit mentinerea articulatiilor in stare normala, garantându-le soliditatea si mobilitatea.
Exista doua tipuri de entorse: benigna (simpla elongatie a ligamentului) si grava (ruptura ligamentului). In general, ele apar in cursul unui efort fizic deosebit si in cazuri particulare, in urma unor miscari laterale gresite ale articulatiei (schimbarea brusca de directie, alunecarea pe un teren moale, umed sau acoperit cu gheata, deplasarea pe un teren instabil, cum este nisipul). Simptomele imediate sunt: durere locala ascutita, umflarea rapida a zonei, imposibilitatea sprijinirii corpului pe piciorul afectat.
In caz de dubii asupra accidentului, o radiografie va elimina suspiciunea de fractura. Oricum, exista masuri de urgenta care se impun. Mai intâi, imobilizarea cu un bandaj normal sau elastic. Astfel, leziunea nu se va agrava si durerea se va atenua. Atâta doar, ca imobilizarea dureaza cam trei saptamâni. A doua masura: aplicarea unei comprese cât mai reci pe locul afectat, astfel tratându-se si durerea, si umflarea incheieturii. Trebuie retinut ca interventiile chirurgicale nu se fac decât daca entorsa e dublata de o luxatie.
Alte tratamente, de data aceasta din domeniul medicinii complementare: · acupunctura (calmeaza durerea si grabeste vindecarea); ä mesoterapia (are acelasi efect ca acupunctura, insa se bazeaza pe injectarea unor medicamente in apropierea ligamentului afectat); · magnetoterapia (actioneaza in special impotriva durerii, prin plasarea de magneti de o parte si de alta a gleznei sau a genunchiului); · homeopatia (utilizeaza in mod specific virtutile unor substante naturale).
In cazul lipsei unei ingrijiri adecvate, entorsele pot da necazuri serioase. Astfel, accidentatul poate suferi precoce de artroza, articulatia devenind rigida si deseori dureroasa. Si, ca problema si mai accentuata, se poate ajunge la interventie chirurgicala, pentru inlaturarea excrescentelor osoase. Asadar, nu subestimati nici o durere articulara!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii