Plasticul este raspândit peste tot, fiind cel mai durabil, insidios si „intim” produs din lume. De la talpile pantofilor pâna la lentilele de contact, de la telefonul mobil pâna la mâncarea din frigider, dovezile sunt de netagaduit: traim în era plasticului. O realitate ce porneste, de pilda, de la simpla observatie ca, daca plasticul ne îmbunatateste mult viata de zi cu zi, el constituie si o sursa de deseuri si de poluare microscopica fara egal.
Nenumarate studii au aratat ca a invadat ireversibil si dramatic oceanul planetar, însa, cel putin la fel de alarmant, microfibrele de plastic se scurg si prin robinetele noastre cu asa-zisa apa potabila!
Un sondaj realizat în Statele Unite si în Europa de Vest a indicat ca 83% dintre probele prelevate în peste 12 tari au dat rezultate pozitive cu privire la prezenta acestor fibre (72% pentru Europa). Asadar, ingeram plastic de fiecare data când bem un pahar cu apa de la robinet. Specialistii afirma ca microplasticele contin substante chimice toxice legate de cancer si de alte boli, particule pe care le elibereaza si sunt consumate de pesti si de mamifere.
Oamenii de stiinta nu sunt siguri de originea lor. Practic, fibrele microscopice ar putea proveni din abraziunea zilnica a îmbracamintei, tapiteriei si covoarelor si ar putea ajunge la robinetele noastre dupa contaminarea sistemelor de tratare si distributie a apei din jur.
Pe de alta parte, trebuie remarcat faptul ca particulele de aceasta dimensiune pot migra cu usurinta prin peretele intestinal si pot „calatori” catre ganglionii limfatici sau alte organe ale corpului. Totodata, cercetatorii afirma ca, fara sa stim, consumam apa încarcata cu aluminiu, rezidu-uri de pesticide, medicamente, produse radioactive, produse anticancer…
Agricultura este si ea frecvent mentionata în problematica poluarii apei de la robinet cu pesticide si nitrati. Dar fermierii nu renunta la acestea, pentru a evita scaderea randamentului productiei, ceea ce i-ar obliga sa paraseasca activitatea.
În acelasi timp însa, autoritatile emit scutiri pentru a continua sa se distribuie apa neconforma, desi uneori, prezentele particulelor incrimi-nate depasesc standardul acceptat cu circa 6%, ceea ce este foarte mult.
Pentru a face apa de la robinet mai limpede, unele statii de epurare folosesc tratarea cu sulfat de aluminiu. Numeroase studii afirma ca peste 100 mg de aluminiu/litru reprezinta un risc pentru sanatatea umana (dementa si declansarea bolii Alzheimer).
Cu toate acestea, în Europa standardul tolerat este de 200 mg/l, adesea chiar depasit prin „manipularea” cifrelor; autoritatile se ascund în spatele „referintei calitatii” care le permite sa transforme apa neconforma în apa conforma, întrucât aceasta referinta de calitate nu reflecta un risc direct pentru sanatate. Riscul e minimizat, deoarece costurile de reabilitare sunt prea scumpe.
În apa de la robinet circula si alti poluanti, la fel de periculosi: reziduurile de medicamente din urina si din scaunele umane si animale. Industria chimica si cea farmaceutica, fermele de fabrici care efectiv hranesc animalele cu antibiotice sunt responsabile pentru aceasta poluare.
La fel de îngrijoratoare sunt deseurile din spitale: molecule anticancerigene, radioactive, toxice etc. Circa 70-80% din reziduurile gasite la intrarea în statiile de epurare reapar dupa purificare. În urma unor cercetari în acest sens, din 45 de molecule cautate, 19 au fost detectate (antiepileptice, anxiolitice etc.).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii