Medicina moderna pare ca doreste sa se intoarca la filosofia straveche a domeniului, cea care spune ca un doctor bun nu e neaparat cel ce stie sa-ti trateze bolile deja cuibarite in trup, ci acela care face ca problemele respective sa nu apara.
Se mai zice ca e mult mai usor sa previi, decat sa tratezi si sa vindeci. Lucruri foarte adevarate, si cu toate acestea – vorba unui poet – „lumea-i plina de rani si de doctori docenti”. A inceput insa o adevarata campanie (poate mai putin vizibila la noi) indreptata impotriva dezvoltarii unei maladii insidioase, prezentata oriunde, in societatea actuala, care expune bolnavii in primul rand la accidente cardio-vasculare si la diabet: sindromul metabolic.
Ucigasul tacut. Metaforic, asa l-au botezat specialistii, alaturi de o prima denumire oficiala – sindromul X (ulterior, sindromul metabolic). Un dezechilibru al evolutiei starii noastre de sanatate, cu doua consecinte nefaste majore: mareste de trei ori riscul unui accident cardio-vascular si expune subiectii la riscul de diabet. Consecintele sanitare sunt sinistre, daca previziunile medicilor se vor confirma: daca in anul 2003 se inregistrau circa 190 de milioane de diabetici, in 2025 vor fi peste 333 de milioane! A fost nevoie de mai mult de zece ani, pentru ca endocrinologii sa cada de acord asupra cifrelor si asupra unei definitii comune a bolii. Astazi, aproape toti medicii au adoptat asocierea criteriilor de diagnosticare si au stabilit ca sindromul metabolic reprezinta consecinta unor mecanisme complexe care includ fenomenul de insulino-rezistenta.
Cele cinci criterii luate in calcul dau tot atatea repere, dintre care sunt suficiente trei, pentru ca pacientul ce le insumeaza sa fie diagnosticat cu sindromul respectiv. Ele pot fi relativ usor analizate si interpretate, chiar si de catre nespecialisti, in urma efectuarii unor analize obisnuite. Iata care sunt:
1. Marirea circumferintei taliei (peste 88 cm la femei si peste 102 cm la barbati).
2. Cresterea presiunii (tensiunii) arteriale (peste 130/85 mmHg sau, in limbaj comun, 13 cu 8,5).
3. Glicemia mai mare de 1 g/l (stabilita „pe stomacul gol”).
4. Cresterea trigliceridelor la mai mult de 1,5 g/l.
5. Scaderea colesterolului (sub 0,5 g/l la barbati si sub 0,4 g/l la femei).
O procedura complexa a fost pusa in practica, la nivelul unor tari unde s-a constientizat imensul pericol al sindromului metabolic, ceea ce implica participarea endocrinologului, a infirmierei, a dieteticianului, a medicului sportiv, a kinetoterapeutului. In program apar recoltari de sange, investigatii cardio-vasculare, teste de efort, dar si inregistrarea calitatii somnului, a tensiunii arteriale nocturne si mai ales ateliere de dietetica si de activitate fizica. Pentru fiecare pacient se identifica erorile de hranire: prea multe feculente (cartofi, paine etc.) si prea putine legume, exces de grasimi animale, de alcool, produse de patiserie, obiceiul de a manca aproape tot timpul ceva, dar uneori si exces de fructe, ca surse de zaharuri. Nu in ultimul rand, la acelasi capitol, subiectii sunt invatati sa citeasca in mod corect etichetele produselor alimentare, pentru a sti cum sa se fereasca de „inamicii” sanatatii, bine ascunsi in veritabila jungla a ingredientelor. Un singur exemplu: lactatele pot contine, la 100 g de produs, intre 0 si 10 g de glucide si intre 3 si 20 g de lipide; diferente deloc neglijabile.
Recomandari esentiale, desi in aparenta banale, ne privesc pe toti, chiar daca nu ne incadram (inca) in schema celor cinci criterii. Importanta mancatului in tihna, cum se spune, fara graba, e foarte mare. Astfel, avem nevoie de cel putin 20 de minute pentru masa, timpul respectiv reprezentand intervalul necesar ca mesajul de satietate sa ajunga la creier; mesaj cu atat mai clar, cu cat el nu este perturbat de televizor sau de calculator. Apoi, trebuie luat in serios si faptul ca am cam uitat sa facem miscare. Atat in favoarea unui „suflu” sanatos, cat si a siluetei! Sigur, scuze pentru a sta tintuiti in fotoliu, mult timp, vom gasi intotdeauna, dar pare destul de incomod sa cautam argumente in favoarea urcarii pe scari, si nu cu liftul, a doua-trei-patru etaje, de exemplu. Nu trebuie sa neglijam nici elementele mai mult sau mai putin simple ce ar trebui sa faca parte din „puzzle-ul” cotidian al vietii noastre: la trezire, sa ne intindem putin muschii si articulatiile, sa ne relaxam, sa mergem pe jos mai mult, sa inotam si sa facem ciclism, sa nu ne inghesuim ca sa prindem un loc in autobuz… Si sa nu omitem faptul esential ca, in combaterea sindromului metabolic, nu exista un anume tratament medicamentos. Totul tine de dorinta si de actiunea personala profunda, in sensul schimbarii stilului de viata.
Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii