Una dintre maladiile grave mai putin abordate in mass-media de popularizare a problemelor de sanatate este splenomegalia, adica hipertrofia splinei, care poate fi de origine inflamatorie, infectioasa sau sangvina. De precizat ca acest organ intern de circa 200 grame se afla in stânga abdomenului, in vecinatatea stomacului, si ca are un rol important in sistemul imunitar (protective impotriva microbilor) si in curatarea sângelui.
Hipertrofia splinei poate avea cauze multiple:
Infectiile: – hepatite; – mononucleoza infectioasa (maladia Pfeiffer) – malaria – sifilis – tuberculoza – endocardita bacteriana (inflamatia structurii interne a inimii, respectiv a valvelor cardiace) – bruceloza – infectia HIV.
Anemia hemolitica: – talasemie – eliptocitoza sau sferocitoza ereditara – drepanocitoza.
Cancer al sângelui si al sistemului limfatic: – maladia Hodgkin – limfom non-hodgkinian si alte forme de limfom – leucemie, mielofibroza si alte afectiuni apropiate.
Maladiile metabolice: bolile Gaucher, Niemann-Pick, Wolman, Hand-Schüller-Christian, Letterer-Siwe.
Patologii ale ficatului: – ciroza hepatica – hipertensiune portala; – patologie cardiaca, incluzând o prezenta masiva de sânge in ficat.
Maladii autoimune: – sindromul Felty – lupus eritematos sistemic – patologii intestinale (maladia Crohn, colita ulceroasa, maladia celiaca etc.).
Patologii inflamatorii: sarcoidoza.
In plus fata de cele mentionate, poate aparea o malformatie a splinei, care, din cauza unei probleme de dezvoltare, poate fi strangulata ori rasucita, ceea ce implica un deficit de irigare cu sânge si asa-numitul infarctus splenic (ocluzie vasculara splenica) sau o pozitie anormala in abdomen. In caz ca volumul splinei creste si aceasta retine cheaguri de sânge, apar retineri de celule sangvine, in mod direct proportional. Se produce un cerc vicios: cu cât splina retine mai multe celule sangvine, cu atât creste in volum, acumulând tot mai multe cheaguri. Perpetuându-se aceasta situatie, se poate ajunge la obstructia splinei si implicit la impiedicarea bunei sale functionari.
Totodata, hipertrofia va duce la retentia de globule rosii pe care splina le va distruge, la fel cum procedeaza cu celulele sangvine anormale sau bolnave. In acest context, trebuie retinut ca: l eliminarea globulelor rosii implica riscul de anemie – eliminarea globulelor albe creste riscu– de infectii l cheagurile inseamna si predispozitie la hemoragii – splina hipertrofiata se poate distruge, ceea ce ameninta la modul vital cu o hemoragie interna masiva.
Splenomegalia propriu-zisa, in cele mai multe cazuri, nu presupune simptome pregnante si poate fi depistata in urma unui examen medical de rutina (palparea abdomenului). Daca exista probleme, ele pot fi: durere in stânga-sus a abdomenului, cu iradiere spre umar; senzatie de balonare, chiar dupa o masa modesta, explicabila prin faptul ca splina hipertrofiata preseaza asupra stomacului; oboseala; infectii repetate; sângerari si echimoze.
Dupa stabilirea diagnosticului (palpare abdominala, analiza sângelui, analiza maduvei osoase, ecografie, teste ale functiei hepatice), tratamentul va fi stabilit in strânsa legatura cu detaliile acestuia.
Astfel: – daca nivelul hemoglobinei e scazut, poate fi necesara o transfuzie sangvina – in caz de insuficienta a globulelor albe se vor prescrie, de regula, antibiotice pentru limitarea riscului de infectie – o infectie bacteriana va presupune administrarea de antibiotice; la o scadere drastica a concentratiei de plachete, se recomanda o transfuzie.
In ceea ce priveste eliminarea splinei, aceasta e optiunea stricta a medicului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii