Omul nu mananca intotdeauna ca sa existe. De multe ori, o anume cultura a hranei, care s-a diversificat si s-a rafinat de-a lungul timpului, ii indeamna pe unii gurmanzi sa se supraalimenteze, numai si numai din placerea de a manca. Atractia catre aceasta „preocupare” are insa, uneori, si alte resorturi, mult mai subtile si deci cu atat mai periculoase pentru sanatatea subiectilor. Psihologii au identificat un gen de compensare a frustrarilor cauzate de lipsa iubirii, prin mancatul excesiv si dezordonat. Oarecum similara, bulimia nervoasa este si ea capabila sa faca ravagii, acolo unde ratiunea nu mai poate tine piept ritmului vietii cotidiene si evenimentelor personale.
Tineri si nelinistiti
Varful incidentei bulimiei nervoase se intalneste la varsta de 18 ani. Aparitia simptomelor bulimice la o varsta mai frageda este corelata cu o gravitate mai mare a tulburarii. Pacientul tipic pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul varstei de 20 de ani, care se plange de comportamentul alimentar asupra caruia a pierdut controlul. Adeseori, ea prezinta zilnic episoade de bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente autoinduse. Gandurile sale se indreapta frecvent inspre alimente, dieta, forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi respectul de sine scazut, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie suicidara. Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea de-a doua varianta, poate sa viziteze in mod deliberat magazine alimentare, pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente.
Anorexia si bulimia sunt doua tulburari de alimentatie ce pot fi traite in alternanta de o persoana, astfel incat unii specialisti le considera drept stadii diferite ale unei singure afectiuni, anorexia fiind stadiul mai avansat. Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea, pacientul trece la o ingestie alimentara asidua, pana apare disconfortul abdominal, care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente coplesitoare de dezgust fata de sine si panica.
„Telenovela” dramatica autoregizata
Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de eliberare, post sau excesul exercitiului fizic. Pentru a induce vomismentele, pacientul isi introduce degetele sau un instrument corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare asupra chiuvetei sau toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala. Varsaturile au loc exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de obicei dupa maximum 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi, apare alt episod bulimic. Bulimia este deseori insotita de oboseala, depresie ori anxietate sau asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii urmatori:
– conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore;
– o schimbare substantiala in ocupatie sau in localizarea geografica, astfel incat pacientul se simte dezradacinat sau in nesiguranta;
– pierderea afectiva si fizica – implicand un deces, o instrainare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat.
Sfatul imediat ce se poate da in asemenea cazuri se refera la un autocontrol psihic cat mai riguros, permanent si real, adica fara ca subiectul sa incerce sa se pacaleasca singur. Daca totusi acesta este constient de slabiciunea sa, trebuie sa se adreseze unui medic cu pregatire in domeniul psihoterapeuticii.
Cauzele afectiunii
Bulimia nervoasa este o tulburare cu etiologie multifactoriala. Atitudinea fata de standardele culturale de frumusete si atractivitate fizica contribuie la comportamentele bulimice, desi exista dovezi care indica si o implicare a factorilor genetici. Bulimia si alte tulburari alimentare sunt legate de anomalii ale neurotransmitatorilor – in special a serotoninei, implicata in reglarea aporturilor alimentare. Afectarea senzatiei de satietate, scaderea ratei metabolismului bazal si anomaliile in reglarea functiei gonadice au fost observate la pacientii cu bulimie.
Aceste anomalii pot fi asociate cu alterarea functiei leptinei. (Leptina este o proteina ce controleaza greutatea corporala, actionand asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare. In studiile efectuate, administrarea de leptina a dus la scaderea ingestiei de alimente, ceea ce sugereaza ca alterarea functiei leptinei contribuie la episoadele de supraalimentatie observate la bulimici.)
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii