In opinia psihopedagogilor orice copil se poate dezvolta armonios si, lucru foarte important, poate capata incredere in sine daca nu este impiedicat de spaime inutile. Cu conditia esentiala de a fi ajutat de parinti. Daca acceptam constatarea psihologilor, potrivit careia increderea in fortele proprii ii ajuta pe copii sa creasca mai bine, se impune sa vedem ce ar trebui sa faca parintii pentru a o stimula.
In primul rand, spune psihologul francez dr. Anne Bocus, parintii trebuie sa analizeze atitudinile negative ale copilului. Pentru a avea incredere in el, un copil trebuie sa se evalueze, sa-si cunoasca punctele forte si pe cele slabe si sa le accepte. Ideea de a se simti bine in pielea sa, valabila de altfel si in cazul adultilor, reflecta o atitudine fata de propria persoana, atitudine ce depinde foarte mult de educatie. Dobandind de mic comportamente corecte vizand, de exemplu, igiena si sanatatea, copilul isi va respecta corpul si isi va purta de grija. Isi va putea cunoaste limitele, se va putea antrena, va putea merge pana la capatul fortelor sale.
Pentru a ajuta copilul sa capete incredere in fortele proprii, parintii il vor admira si felicita, de exemplu pentru modul in care se imbraca sau se piaptana, oferindu-i haine potrivite. Complimentele sunt importante dar nu suficiente. Copilul trebuie sa simta ca are un corp normal, sanatos si ca toate senzatiile sale sunt absolut firesti. Toate mecanismele metabolice si hormonale pot fi abordate in dialogul parinti-copii, in cuvinte simple, evitand false pudori.
Spuneam ca experientele proprii trebuie sa-l ajute pe copil sa-si cunoasca punctele puternice si pe cele slabe si, incet-incet, sa descopere ce forte rezida in el. In nici-un caz parintii nu trebuie sa-l determine pe copil sa actioneze sub imboldul fricii. Daca doriti sa devina onest si responsabil, nu pedepsiti copilul la orice greseala sau nota proasta. Important este sa-l capacitati, sa vedeti impreuna cum se pot repara lucrurile. Adoptand fata de el o atitudine constructiva, copilul va invata ca nu trebuie sa-i fie frica inutil, ci sa caute solutii reparatorii.
Copilul face lucruri pe care trebuie sa si le asume. In functie de varsta, trebuie lasat sa decida singur unele lucruri. Tactul pedagogic al parintilor trebuie sa-si puna amprenta, astfel incat acestia sa nu faca greseala de a hotari intotdeauna in locul copilului. Pentru a reusi, in functie de varsta, copilului trebuie sa i se dea ocazia sa aleaga. Copilul invatat sa aleaga isi va respecta mai serios cuvantul decat cel caruia i se impun hotararile parintilor.
ECATERINA BATRANEANU
Comentarii