Sub conducerea regelui Casimir al IV-lea Andrei Iagello, Polonia a devenit una dintre marile puteri ale Europei medievale, iar dinastia Iagello una dintre cele mai importante case regale ale continentului. La moartea sa, în 1492, vaduva regelui, Elisabeta de Austria, l-a însarcinat pe sculptorul german Veit Stoss sa sculpteze un mormânt demn de acest maret lider.
Casimir a fost înmormântat în catedrala de la Wawel, iar în 1496, Stoss a finalizat monumentul funerar. Elisabeta a fost înmormântata alaturi de Casimir, dupa moartea ei, în 1505. Mormântul regelui Casimir al IV-lea constituie una dintre cele mai spectaculoase piese de arta gotica târzie.
În 1973, arhiepiscopul de Cracovia, care avea sa devina mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea, a dat permisiunea deschiderii mormântului regal. La scurt timp dupa aceea, o echipa de 12 oameni de stiinta a intrat în cavou pentru prima data în aproape 500 de ani.
Scopul lor era de a examina continutul mormântului pentru a evalua cea mai buna modalitate de a-l restaura si conserva. Înauntru, au gasit sicrie de lemn putrezite si ramasitele lui Casimir si ale Elisabetei. Lucrarile de restaurare au fost apoi efectuate si, dupa ce au fost finalizate, Casimir si Elizabeth au fost reînhumati în cadrul unei ceremonii impresionante, care a avut loc în catedrala pe 18 septembrie 1973.
În lunile care au urmat deschiderii mormântului, o boala misterioasa a început sa îi afecteze pe cercetatorii care intrasera în el, iar acestia au început sa moara unul câte unul. Prima victima a fost un arhitect din Wawel, ucis de un atac cerebral în primavara anului 1974.
La scurt timp dupa aceea, principalul specialist în lucrarile de conservare a murit. Cauza mortii a fost similara. Au urmat si alte decese premature si în doar câteva luni zece dintre cei doisprezece membri ai echipei erau morti.
Decesele au continuat pentru o perioada îndelungata de timp si pâna la 15 muncitori care intrasera în mormânt pentru lucrari de restaurare au început sa aiba subit probleme de sanatate si au decedat.
Mortile misterioase de la Wawel au fost comparate cu celebrul blestem egiptean al lui Tutankhamon. În ciuda zvonurilor privind un aparent „blestem al Iagellonilor”, cercetatorii au subliniat ca decesele ar fi putut fi cauzate de o ciuperca numita Aspergillus flavus, cunoscuta pentru ca se dezvolta în cladirile deteriorate de umiditate. Ciuperca secreta numeroase substante chimice toxice cunoscute sub numele de aflatoxine, care pot provoca hepatita acuta, cancer si neutropenie, distrugând practic sistemul imunitar. S-a sugerat ca membrii echipei de conservare ar fi inhalat sporii toxici ai ciupercii atunci când au intrat în mormânt.
Ciupercile Aspergillus traiesc pe cadavre si pe materia în descompunere si au fost detectate pe mumii din Egiptul Antic. Cu toate acestea, cercetatorilor polonezi le-a fost greu sa atribuie toate decesele infectarii cu un microorganism provenit din mormântul regal.
Daca muncitorii ar fi primit doze letale de toxine, moartea ar fi urmat rapid, si nu ar fi întârziat cu luni. De aceea, cercetatorii au considerat ca dovezile care leaga decesele de ciupercile Aspergillus nu erau concludente.
Simptomele clinice ale celor care au fost afectati au fost adesea vagi si slab documentate. Niciuna dintre aceste persoane nu a fost supusa unei autopsii si nu au existat dovezi patologice care sa ateste invazia Aspergillus în tesuturi.
În ciuda lipsei de dovezi, teoria ciupercii este înca propagata de multi autori. În 1989, jurnalistul Zbigniew ŸwiÄch din Cracovia a publicat o carte intitulata „Blesteme, microbi si savanti”, în care relata povestea deschiderii mormântului lui Casimir si investiga misterul din jurul inexplicabilelor decese. Cartea a devenit un bestseller, dar nu i-a convins pe specialisti ca ar exista ceva suspect legat de mortile subite puse pe seama „blestemului Iagellonilor”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii