Nu exista persoana, pe lumea asta, care sa nu aiba slabiciunile ei umane, vicii sau defecte mai marunte sau mai grave. Politicienii si in general oamenii publici nu fac exceptie, doar ca in cazul lor orice greseala savarsita candva este amplificata ulterior de presa, punandu-i intr-o postura deloc favorabila. Adesea, ei incearca sa ascunda gunoiul sub pres, evitand orice discutii despre trecutul lor. Dar adevarul iese ca untdelemnul la suprafata si mai deveme sau mai tarziu, stafiile trecutului, care le bantuie pe aceste personalitati, devin vizibile si fac ca reputatia „nepatatilor” sa fie tarata prin noroi…
Robert Byrd
La 90 de ani, Robert Byrd este cel mai longeviv membru al Congresului american si liderul incontestabil al Camerei Reprezentatilor. Dar, pe cand avea 24 ani, tanarul originar din Virginia era lider al unei organizatii de o cu totul alta natura: Ku Klux Klan. Nu se stie daca a participat personal la linsarea vreunui negru dar acest fapt a fost suficient pentru a-i umbri reputatia. Byrd a incercat in zadar sa-si ascunda trecutul, fiindca presa i l-a scormonit pe toate partile. In ultimele decenii, el a renuntat la atitudinea din tinerete si a devenit un ardent aparator a drepturilor omului si al egalitatii rasiale, sprijinindu-l chiar pe Barack Obama la presedintie. „Stiu ca am gresit. Intoleranta nu mai are astazi loc in America. Imi cer iertare de o mie de ori”, a declarat el, spasit, dupa ce ziarele au publicat detalii despre activitatea sa in cadrul Ku Klux Klan.
Kurt Waldheim
Ca secretat general al ONU, Kurt Waldheim a fost o figura foarte respectata pe scena politica internationala si unul dintre cei mai capabili ocupanti ai acestei functii. Dar el a refuzat cu indarjire sa admita ca fusese ofiter in cadrul serviciilor secrete naziste cand, dupa patru decenii de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial aceasta informatie a fost dezvaluita. Dupa ce presa a publicat si fotografii reprezentandu-l pe Waldheim in uniforma nazista, politicianul a declarat ca din 1942, cand fusese ranit pe frontul de Est nu a mai participat la razboi, absolvind Dreptul la Viena. Aceste declaratii au determinat jurnalistii sa „sape” si mai adanc, dovedind ca Waldheim luptase de fapt in armata lui Hitler pana in 1945 si asistase chiar la executarea unor civili, in fosta Iugoslavie, desi pretindea ca „nu-si mai aminteste nimic”. In ciuda scandalului izbucnit, el a fost ales presedinte al Austriei – cinicii au spus atunci ca prea multi cetateni austrieci se identificau cu povestea lui si de aceea l-au votat…
François Mitterrand
Viata politica a lui Mitterrand a fost presarata de multe momente tensionate dar si mai multe scandaluri le-a provocat viata sa particulara – anuntul privind existenta unei fiice a lui, in afara casatoriei, a bulversat Franta. Dar fara indoiala ca implicarea lui in activitatea guvernului „marii tradari nationale” de la Vichy i-a afectat cel mai mult reputatia. Dupa ce a luptat contra germanilor, in Al Doilea Razboi Mondial, viitorul presedinte s-a implicat in Rezistenta, insa a continuat sa activeze ca demnitar in cadrul guvernului lui Petain, fiind chiar rasplatit, in 1943 cu o medalie pentru „serviciu credincios”. Adevaratele lui convingeri nu au fost insa cunoscute niciodata, chiar lideri marcanti ai stangii franceze, precum Pierre Moscovici si Jacques Attali acuzandu-l de „atitudine bivalenta” si sugerand ca Mitterrand ar fi stat „cu fundul in doua luntrii” si s-ar fi alaturat cu adevarat Rezistentei doar atunci cand a fost sigur ca Aliatii vor casiga razboiul.
Papa Benedict XVI
In vreme ce predecesorul sau, Papa Ioan Paul II, si-a riscat viata adapostind evrei in Polonia ocupata de nazisti, Joseph Ratzinger a crescut intr-o familie catolica din Germania, fiind membru al Hitlerjugend. Joseph Ratzinger si fratele lui, Georg, spun ca au facut asta fiindca in timpul regimului nazist „rezistenta era imposibila”. Si totusi, multi germani l-au sfidat pe Hitler, fie individual, fie reuniti in asociatii clandestine. In plus, multi tineri au reusit sa evite cooptarea in randurile Tineretului Hitlerist, invocand diverse motive. Ratzinger a recunoscut ca a luptat in armata nazista, dar spune ca a dezertat. Este drept, doar ca a facut-o cam tarziu, acuza criticii sai: in aprilie 1945, cand razboiul era practic incheiat.
Joschka Fischer
Joschka Fischer a fost in tinerete un „elev problema”, care va abadona in cele din urma scoala si va practica mai multe meserii, ca muncitor necalificat, pana sa se alature miscarilor de stanga. Desi nu a urmat niciodata cursurile vreunei facultati, el a participat la seminarii si a fost un autodidact, studiind cu precadere operele lui Marx, Mao si Hegel. S-a alaturat apoi grupului militant Revolutionärer Kampf (Lupta Revolutionara) si a condus o celula a organizatiei extremiste Putzgruppe („echipele de curatenie”, intr-o traducere literala, dar si acronimul de la Proletarische Union für Terror und Zerstörung – Uniunea Proletara pentru Teroare si Distrugere). In aceasta calitate, a participat, in anii ’60, la multe manifestatii violente, atacand ofiteri de politie. O fotografie surprinsa la un miting din 1973 il arata pe tanarul Fischer lovind cu ciomagul un politist – gest pentru care ulterior si-a cerut scuze. Agresivitatea sa a fost se pare pe placul alegatorilor, astfel incat Fischer este astazi unul dintre cei mai apreciati politicieni din Germania.
Lionel Jospin
Ca si vechiul sau prieten Mitterand, si Jospin a avut de suferit de pe urma unui trecut cu multe „bube”. Fostul premier francez a marturisit, pe 5 iunie 2001, in fata Parlamentului, ca mentinuse legaturile cu o formatiune trotkista in anii 1960 si cu Organizatia Comunista Internationalista a lui Pierre Lambert, dupa intrarea lui in Partidul Socialist, in 1971. Jospin fusese recrutat de OCI pe cand era student si devenise membru activ al acestei grupari, banuita ca ar fi avut legaturi cu KGB-ul. Anterior, politicianul negase o asemenea apartenenta dar o investigatie a cotidianului Le Monde dezvaluise ca el avea inca relatii cordiale cu Lambert cu un an inainte de a intra in guvern, in 1988. Pentru a inlatura suspiciunile Jospin a pretins inclusiv ca presa face o confuzie intre el si fratele lui, Olivier. Abia atunci cand fosti activisti comunisti l-au acuzat de ipocrizie, premierul a recunoscut ca fusese membru al OCI, dar a negat ca acest lucru a influentat in vreun fel deciziile sale politice. Suspiciunile privind pasiunile sale „rosii” au ramas insa…
Helmut Kohl
Considerat de Ronald Reagan „cel mai mare politician european al ultimei jumatati a secolului XX”, Helmut Kohl a fost fara indoiala artizanul reunificarii Germaniei si unul dintre cei mai capabili cancelari pe care i-a avut vreodata aceasta tara. Dar, dupa ce s-a retras in triumf din politica a izbucnit, in 1999, un scandal care i-a cam sifonat reputatia. Investigatiile realizate de Bundestag au scos la iveala faptul ca Uniunea Crestin-Democrata, partidul pe care Kohl il purtase din victorie in victorie, primise aproape 300 milioane de marci, ca finantari ilegale, din partea companiei franceze Elf Aquitaine, care primise in schimb loturi de pamant in fosta RDG, tranzactia fiind intermediata de „vulpoiul” Mitterrand. Kohl s-a aparat, spunand ca atat el cat si omologii francezi actionasera in folosul reconcilierii franco-germane. Trecandu-si adica banii publici dintr-un buzunar in altul…
GABRIEL TUDOR
Comentarii