6 iunie 1944 va fi pentru totdeauna una dintre cele mai importante date din istoria moderna: ziua invaziei Aliate in Normandia. Pana la sfarsitul acestei zile, trupele americane, britanice si canadiene strapunsesera deja apararea germana a Zidului Atlanticului si dobandisera un solid cap de pod in Europa de Vest.
Avand in vedere natura cruciala a acestei zile, se pune intrebarea: cum a reactionat Hitler la acest atac? A vociferat, a facut scandal? A actionat cu un calm concentrat pentru a incerca sa-i respinga pe invadatori? Initial, nu a facut niciunul dintre aceste lucruri, din simplul motiv ca Hitler dormea bustean cand Aliatii debarcau…
In primele zile ale lunii iunie, Führerul se afla la Berghof, resedinta sa din Alpii bavarezi. In seara zilei de 5 iunie, Hitler si anturajul sau au vizionat cele mai recente stiri, apoi au vorbit despre filme si teatru. Au ramas treji pana la ora 2 dimineata, schimband amintiri.
A fost aproape „ca in vremurile bune de altadata”, dupa cum va nota Joseph Goebbels, ministrul Propagandei, in jurnalul sau. Potrivit istoricului britanic Ian Kershaw, serviciile secrete militare germane sesizasera deja indicii privind apropierea unei forte aliate si, probabil, a unor trupe de debarcare, in regiunea Normandiei. Dar Hitler nu a fost informat. Führerul s-a retras in jurul orei 3 dimineata.
La scurt timp dupa aceea, cartierul general german a confirmat ca fusese lansat un atac de amploare: sute de nave si avioane Aliate erau masate in largul plajelor franceze, iar soldatii incepeau sa debarce. Dar reactia germana a fost lenta si confuza. In acest timp, Hitler a continuat sa sforaie. El insistase anterior ca orice atac initial va fi o momeala menita sa deturneze fortele spre un loc gresit. Avand in vedere acest lucru, nimeni nu a indraznit sa-i spuna dictatorului ce se intampla pana cand nu a fost el insusi sigur.
Hitler inca dormea la ora 10 dimineata cand ministrul Inarmarii, Albert Speer, a sosit la Berghof. Hitler a fost trezit in jurul pranzului si i s-a comunicat vestea. El nu a fost furios, ci mai degraba usurat. Anterior, el afirmase ca Normandia ar fi un posibil loc de debarcare, pentru inceput. Simtea insa ca vremea proasta din zona va favoriza apararea si considera ca trupele Aliate erau mult inferioare unitatilor germane.
Dar istoria va dovedi ca somnul cel lung al lui Hitler a fost, de fapt, o eroare imensa. Sau mai degraba somnul sau, plus inflexibilitatea sistemului de comanda german, au slabit semnificativ raspunsul german la fortele aliate care se apropiau.
Mai devreme, in dimineata zilei de 6 iunie, cel mai inalt comandant german din vest, feldmaresalul Gerd von Rundstedt, ceruse eliberarea imediata a doua divizii de blindate aflate langa Paris, pentru a fi folosite impotriva capului de pod Aliat din Normandia, aflat la nici 200 km distanta.
Dar diviziile se aflau sub comanda Inaltului Comandament al Wehrmachtului (OKW), cartierul general militar din Germania. Acesta a fost reticent in a le disloca in Normandia: daca „invazia” era o capcana, cum Führerul avertizase?
Abia la o discutie cu militarii, desfasurata dupa pranz, Hitler a acceptat cererea lui von Rundstedt. Dar, in acel moment, era prea tarziu. Daca s-ar fi deplasat dimineata devreme, la adapostul intunericului, blindatele germane ar fi putut ajunge la timp pe front.
Acum trebuiau sa astepte sa se lumineze de ziua, pentru a nu fi distruse de avioanele aliate, care detineau deja suprematia aeriana in vestul Frantei. Unitatile aliate incepusera deja sa se deplaseze spre interiorul tarii si sa se lege intre ele in incercarea de a crea un cap de pod fara cusur.
Un contraatac german a esuat lamentabil, dar ne putem intreba: ar mai fi reusit debarcarea in Normandia daca Hitler s-ar fi trezit de dimineata?
GABRIEL TUDOR
Comentarii